Mesaj hibrid din viitor

      Ce s-a întâmplat?, a fost prima întrebare pe care mi-am pus-o. Cu câteva minute în urmă eram la margine de oraş, tare nedumerit de locaţie şi de ceea ce căutam acolo. Zărisem un ziar şi l-am luat... 16 decembrie 2013. E posibil? Şi încă e vreme mohorâtă, nu-mi vine să cred...

      În fata mea s-a arătat ea. Era superbă, avea pielea fină şi albă la culoare, ochii luminoşi iar în interior îmi dădea o senzatie extremă. M-a strigat printr-un claxon scurt să mă urc la volanul ei. Era vie, atât pentru mine cât şi pentru natură.

     Am deschis uşor portiera şi m-am urcat timid la volanul ei. M-a simţit, vibram pe aceeaşi intensitate cu ea şi simţeam aceeaşi tensiune. Eram doar eu cu ea pe o stradă pe care doar picăturile de ploaie se făceau auzite. Se loveau de parbrizul ei şi spărgeau liniştea serii în sute de bucăţi cristaline care cădeau pe asfaltul luminat doar de câteva becuri oarbe.

    Ea era pornită, era caldă şi torcea precum o pisică. Decorul prinsese culoare din interiorul maşinii, chiar şi vremea mohorâtă a devenit plăcută şi din plăcerea aceasta a mea, scoteam mâna pe geam şi salutam stropii de ploaie.

      Am pornit la drum. Defilam mândrii pe şosele iar în apropierea de centrul oraşului, oamenii ascunşi sub umbrele s-au arătat interesaţi de noi. Eram cuplul anului, vibram energetic şi eram plin de entuziasm. Zâmbeam larg fiecărei persoane care trecea pe lângă noi şi o salutam. Ea mă ghida să merg într-un loc special, nu ştiam unde, dar instinctul vorbea iar eu îl ascultam.

Privesc pe geam şi văd ceea ce vrea să vadă orice locuitor al planetei. O lume verde, plină de grandoare şi frumuseţe. O lume în care mersul cu maşina este o plăcere, o lume în care arătăm respect faţă de natură şi faţă de sănătatea oamenilor noştrii. O lume în care maşinile hibrid devine mai mult decât ceea ce este astăzi: un început glorios pentru această generaţie.

Într-un final, captiv în aceasta lume armonizată perfect, nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul şi am ajuns la destinaţie. Era un loc special, chiar era... fiindcă aveam să-i întâlnesc pe oamenii care i-au dat ei naştere. Era timpul să-i cunosc părinţii...

     Am intrat pe o poartă mare care ne-a fost deschisă la primul glas de claxon şi împreună am ajuns pe o pistă dedidata maşinilor pentru test-drive. Acolo erau ei, ne priveau şi ne-au invitat să ne plimbăm împreună şi să trăim aventura vieţii noastre. 

    Am fost acolo, ştiu asta iar acest lucru s-a datorat competiţiei SuperBlog. Ei mi-au oferit ocazia de a participa la un test-drive şi să simt toate aceste emoţii palpabile încă prezente în interiorul meu. Abia aştept să revin, dar de data aceasta să părăsesc sistemul imaginar...

Articol scris pentru SuperBlog 2013