Din suflet, pentru suflete!

Multe lucruri sunt de spus. Chiar de as avea tot timpul din lume si toate colile albe, nu cred ca gandirea omului se poate termina la un anumit numar de compuneri sau la un anumit numar de pagini scrise.
Poate m-am plictisit sau nu, dar tocmai si plictiseala asta de a scrie ma face sa continui, fiindca prin fiecare vena si prin fiecare sentiment curge dorul scrisului, pe care il alin doar dand viata unor intamplari, prin zecile de cuvinte pictate pe acest blog cu grame intregi de iubire si zeci de zambete de fericire.
Persoane din viata reala m-au intrebat: "De ce continui?" Nu stiu! Poate singura intrebare la care nu am raspuns niciodata. Continui doar pentru faptul ca asta simt, ca asta imi place, ca asta vreau sa fac si pe viitor si nu gasesc nici-un motiv sa imi displaca.
Prin scris ma exprim cel mai bine. Nu stiu daca m-am nascut cu un pix si o coala in manute, dar stiu ca m-am nascut cu dorul nestins spre a scrie si a crea.

Scriu din suflet, pentru suflete!