Inainte de toate sper sa va placa noul sablon al blogului :) Am muncit cca.2 ore la el :D
Siii...am eliminat fulgisorii, desi am anuntat ca o fac tocmai pe 1 februarie. M-am razgandit...
Tema de astazi este:
Primul pas Nu o sa vorbesc despre
primul pas pe care il face un bebelus ci despre
primul pas intr-o relatie.
Acum ceva timp mi-a fost adresata o intrebare: ,,Cine trebuie sa faca primul pas?" si am zis sa va zic si voua parerea mea despre acest subiect. Mai ales, stiind ca unii dintre voi sunteti pasionati de articole pe aceasta categorie: relatii. Nu-i problema....si eu sunt pasionat :D
Cine trebuie sa faca primul pas?Clar nu exista un tipar, daca el trebuie sa faca primul pas sau ea. Din pacate, traim intr-o societate in care sentimentele sunt luate la misto/batjocorite de cei din jur. Multe cazuri in care un baiat i-a spus unei fete ca o place s-a finalizat cu o despartire pe vecie la auzul acelor cuvinte ...sau invers.
In primul rand suntem oameni! Placerile unui om si preferintele inimii nu se comanda si nu se discuta. Cine poate controla asa ceva? Desigur, exista si incapatanarea aceea de a te impotrivi dar iti faci rau singur/a.
Teoria mea este simpla: Il placi/o placi? Atunci nu mai sta si spune-i... Nu mai astepta ca nu astepti ziua de maine. Persoana din cauza ori accepta si iti spune la fel: ca te place, ori te respinge.
La partea cu respinsul...Cred ca o vorba buna si un "nu" delicat este foarte apreciat chiar si de persoana in cauza. Ii poti explica de ce crezi ca nu va potriviti si alte cele sau poti spune simplu: ,,am propriile motive pe care nu le pot spune".
Am vazut doua-trei cazuri, cu ochii mei pe care vi le explic...
Un baiat si o fata(nu le dau nume) care se cunosteau de mici...au copilarit impreuna, pe coridorul liceului. Baiatul crede ca o place si se decide sa-i spuna. O roaga sa se dea umpic alaturi pentru a discuta si acesta ii spune ceea ce simte. Reactia fetei: L-a scuipat si l-anjurat.
Ce sa zic: comportament "de maidan" care este foarte des intalnit in Romania si vine chiar si din partea celor care sunt imbracati la 4 ace si cu diplomatul la sub-brat, nu numai din partea "baietilor de cartier" sau a "fetelor de cartier".
Automat ca m-a surprins reactia fetei: Adica ii puteai spune: "Eu nu te plac" rezonabil si incheiai toata discutia sau daca va stiati de atata timp purtai o discutie civilizata cu el si ii explicai ca tu nu simti nimic pentru el. Era nevoie sa-l scuipi si sa-l injuri pentru asta? Adica baiatul a spus doar ceea ce a simtit...
Al doilea caz...De data aceasta, baiatul este cel care a calcat pe bec.
Baiatul clasa a 12-a, fata clasa a 9-a. Fetei i-a placut de acel baiat din primul moment in care a venit in liceu si au luat legatura, au comunicat, au iesit la o prajitura...suc...chestii, impreuna si dupa 2 luni fata a decis sa-i spuna ca-l iubeste.
Numai ca la auzul cuvintelor "Te iubesc" venite din partea fetei, baiatul i-a plesnit o palma fetei si i-a adesat cateva cuvinte "colorate" . De data aceasta nu au fost injurii ci insulte.
Ambele cazuri au un singur rezumat: Nimeni nu mai vorbeste cu nimeni de atunci.
Ar mai fi un al 3-lea caz (si ultimul) dar nu vreau sa-l spun fiindca este asemanator si nu vreau sa inclin balanta in nici-o parte...
Dragostea, sentimentele si tot ce tine de acest tacam, sunt lucruri normale...omenesti! Dar nu avem nici macar attitudine de oameni...
Acea persoana ti-a spus ca te iubeste si poate tu nu il iubesti si nu esti de acord, asta inseamna ca nu trebuie sa mai vorbiti? asta inseamna ca simpla prietenie nu poate exista?
Nu inteleg de ce oamenilor le este greu sa priceapa aceste lucruri si se comporta inuman in fata acestor lucruri...