Te indragostesti de...lenjeria de pat?

In primul rand vreau sa-i multumesc lui Lavi pentru ca mi-a prezentat acest concurs si a reusit sa ma convinga si pe mine sa ma inscriu. Acum, vreau sa va arat lenjeria de pat...pardon, sa vorbim despre ele.
Sunt criticul de serviciu pentru voi astazi si va spun ca la orice lenjerie de pat conteaza foarte mult calitatea materialului, dimensiunile acesteia si design-ul.
Lenjeria de pat trebuie sa te poarte pe nori pufosi, sa te aprofundeze in somn si sa te faca sa visezi unicorni, ingerasi, curcubeu mare si colorat deasupra capului tau, un univers roz si plin de fericire. Lenjeria de pat poate fi oferita cadou sau se mai poate folosi si alte scopuri pentru care nu a fost conceputa: sa te ajuta sa "evadezi" din propria locuinta, pe geam.
Cea mai scumpa lenjerie de pat nu este si cea mai buna. Cea mai buna lenjerie de pat este aceea care ne place noua, care ne face sa ne simtim bine si care ne face sa dormim de placere in pat, iar cum gusturile nu se discuta, eu le-as rupe gura unora care vin si recomanda lenjerii de pat: "asta e mai buna, ba nu...asta e mai buna sau asta e mai frumoasa" etc. fiindca toate sunt bune, frumoase si asteapta sa fie cumparate si utilizate pentru scopul pe care-l au.
Cand eram mic, aveam o lenjerie de pat cu panda. Vaaaiii, cat am iubit lenjeria de pat respectiva. Ador panda si asta m-a facut sa ma indragostesc de acea lenjerie de pat si in fiecare seara cand ajungem la culcare o admiram la maxim. Puteti gasi o gama foarte variata de lenjerii de pat Luxury pe placul dumneavoastra pe: dormitor-baie.ro.
Va las sa intrati in aceasta lume a lenjeriilor de pat, sa visati frumos si sa simtiti atingerile fine ale somnului.

Pe final, vreau sa invit cativa prieteni sa se alature concursului:
1. Dudus uita sa viseze (http://dudus-uita-sa-viseze.blogspot.ro/) - te pup si hai la concurs :*
2. Lost in Amsterdam (http://izabella-stefania.blogspot.ro/) - Ma-ntreb: Daca ai schimba numele blogului cum ar suna? Lost in sheets? :)) Te pup :* hai la concurs :)
3. MucRoz (http://mucroz.info/) - Ai grija sa nu ti-i lasi pe lenjerie :)) Glumesc. Hai la concurs.
4. Razboi in...1 (http://razboin1.blogspot.ro/) - Lasa razboiul si treci pe campul de lupta a acestui concurs.
5. Propria Analiza (http://proprianaliza.blogspot.ro/) - Hai si analizeaza concursul asta :)
6. My Pixie World (http://mypixieworld.blogspot.ro) - Sis', hai si tu... incearca-ti norocul :D

Detaliile concursului le gasiti la acest link: http://vintagelooksimona.blogspot.ro/2013/12/concurs-pentru-bloggeri-impreuna-cu.html
Data limita este 30 Decembrie pentru inscriere.

Read More

Te indragostesti de...lenjeria de pat?

In primul rand vreau sa-i multumesc lui Lavi pentru ca mi-a prezentat acest concurs si a reusit sa ma convinga si pe mine sa ma inscriu. Acum, vreau sa va arat lenjeria de pat...pardon, sa vorbim despre ele.
Sunt criticul de serviciu pentru voi astazi si va spun ca la orice lenjerie de pat conteaza foarte mult calitatea materialului, dimensiunile acesteia si design-ul.
Lenjeria de pat trebuie sa te poarte pe nori pufosi, sa te aprofundeze in somn si sa te faca sa visezi unicorni, ingerasi, curcubeu mare si colorat deasupra capului tau, un univers roz si plin de fericire. Lenjeria de pat poate fi oferita cadou sau se mai poate folosi si alte scopuri pentru care nu a fost conceputa: sa te ajuta sa "evadezi" din propria locuinta, pe geam.
Cea mai scumpa lenjerie de pat nu este si cea mai buna. Cea mai buna lenjerie de pat este aceea care ne place noua, care ne face sa ne simtim bine si care ne face sa dormim de placere in pat, iar cum gusturile nu se discuta, eu le-as rupe gura unora care vin si recomanda lenjerii de pat: "asta e mai buna, ba nu...asta e mai buna sau asta e mai frumoasa" etc. fiindca toate sunt bune, frumoase si asteapta sa fie cumparate si utilizate pentru scopul pe care-l au.
Cand eram mic, aveam o lenjerie de pat cu panda. Vaaaiii, cat am iubit lenjeria de pat respectiva. Ador panda si asta m-a facut sa ma indragostesc de acea lenjerie de pat si in fiecare seara cand ajungem la culcare o admiram la maxim. Puteti gasi o gama foarte variata de lenjerii de pat Luxury pe placul dumneavoastra pe: dormitor-baie.ro.
Va las sa intrati in aceasta lume a lenjeriilor de pat, sa visati frumos si sa simtiti atingerile fine ale somnului.

Pe final, vreau sa invit cativa prieteni sa se alature concursului:
1. Dudus uita sa viseze (http://dudus-uita-sa-viseze.blogspot.ro/) - te pup si hai la concurs :*
2. Lost in Amsterdam (http://izabella-stefania.blogspot.ro/) - Ma-ntreb: Daca ai schimba numele blogului cum ar suna? Lost in sheets? :)) Te pup :* hai la concurs :)
3. MucRoz (http://mucroz.info/) - Ai grija sa nu ti-i lasi pe lenjerie :)) Glumesc. Hai la concurs.
4. Razboi in...1 (http://razboin1.blogspot.ro/) - Lasa razboiul si treci pe campul de lupta a acestui concurs.
5. Propria Analiza (http://proprianaliza.blogspot.ro/) - Hai si analizeaza concursul asta :)
6. My Pixie World (http://mypixieworld.blogspot.ro) - Sis', hai si tu... incearca-ti norocul :D

Detaliile concursului le gasiti la acest link: http://vintagelooksimona.blogspot.ro/2013/12/concurs-pentru-bloggeri-impreuna-cu.html
Data limita este 30 Decembrie pentru inscriere.

Read More

Craciun Fericit!

Dragilor, va urez sa aveti parte de un Craciun Magic ca cel din povesti, plin cu de toate alaturi de cei dragi. Mosul sa va aduca multa sanatate, fericire si tot ce va doriti iar de la mine numai ganduri bune si imbratisari calde.
Craciun Fericit!

Read More

Craciun Fericit!

Dragilor, va urez sa aveti parte de un Craciun Magic ca cel din povesti, plin cu de toate alaturi de cei dragi. Mosul sa va aduca multa sanatate, fericire si tot ce va doriti iar de la mine numai ganduri bune si imbratisari calde.

Craciun Fericit!

Read More

Ne mor valorile nationale

Am primit un mail privat in care am fost criticat ca la moartea lui Paul Walker l-am saltat in slavi pe actor si la moartea unui actor roman stau indiferent. 

Imi asum cele spuse! Am vorbit despre Paul Walker fiindca unii s-au angajat sa vorbeasca fara sa se informeze iar eu doar i-am contrazis aducand ca dovada cateva informatii oficiale. Nu am saltat in slavi pe nimeni niciodata, inainte de meseria lor si de reputatia pe care o au sunt oameni. Nu uitati asta...!
Voi criticati si va faceti pe voi ca a murit x sau y, dar cati dintre voi s-a incumetat sa vorbeasca despre ei cat au fost in viata? Pentru mine, care televiziunea e un mare gunoi si nu servesc decat un film si o emisiune (de multe ori, online), nu ma afecteaza cu nimic moartea lor. Odata ce nu mi-a pasat de ei cat au fost in viata, nu m-a interesat de ceea ce au facut cand traiau, de ce sa ma manifest acum? Poate e rece ceea ce spun, dar asta este adevarul. Daca au facut o treaba buna cat au fost in viata, voi...iubitorii lor si care acum sariti cu mesaje, unde-ati fost atata timp? Eu l-am vazut pe acest Nae Lazarescu doar de doua ori la tv in toti acesti ani, pe motiv ca nu ma uit la tv, deci...ce sa stiu eu despre el si cu ce sa ma afecteze? Asta nu inseamna ca nu am respect fata de el si de munca lui. A fost si este un actor de renume! Sa se odihneasca-n pace si D-zeu sa-l ierte!

Acum aruncati cu pietre...

Read More

Ne mor valorile nationale

Am primit un mail privat in care am fost criticat ca la moartea lui Paul Walker l-am saltat in slavi pe actor si la moartea unui actor roman stau indiferent. 

Imi asum cele spuse! Am vorbit despre Paul Walker fiindca unii s-au angajat sa vorbeasca fara sa se informeze iar eu doar i-am contrazis aducand ca dovada cateva informatii oficiale. Nu am saltat in slavi pe nimeni niciodata, inainte de meseria lor si de reputatia pe care o au sunt oameni. Nu uitati asta...!
Voi criticati si va faceti pe voi ca a murit x sau y, dar cati dintre voi s-a incumetat sa vorbeasca despre ei cat au fost in viata? Pentru mine, care televiziunea e un mare gunoi si nu servesc decat un film si o emisiune (de multe ori, online), nu ma afecteaza cu nimic moartea lor. Odata ce nu mi-a pasat de ei cat au fost in viata,

Read More

La micile cumparaturi

Copii sunt cei mai draguti, sunt micii nostri ingerasi care ne inveselesc ziua si ne cuprind cu iubirea si inocenta lor. Zilele trecute am mers cu o foarte buna prietena la cumparaturi. Adica ea a reusit intr-un fel sa ma convinga sa merg, dupa...ne-am retras la o cafea si o barfa mica.
Ea are un copil in varsta de trei anisori si trebuia sa-i cumpere cateva elemente vestimentare de iarna copilului. Ea asa este, nu se poate duce niciodata singura la cumparaturi pentru ca nu-i place. Copilul era la mama ei, sotul ei la serviciu, asa ca m-a recrutat pe mine in misiunea de a-i gasi hainutele potrivite pentru copil. Sa presupunem ca am fost pe post de asistent... Si am mers, am cautat, nu prea multe lucruri bune si nici convenabile la pret nu prea erau. I-am auzit murmurul acela ca a plecat nemultumita de ceea ce am gasit in acel magazin. Doar doua caciulite a luat de-acolo care i-au placut in mod deosebit si atat. Tot batea vorba pe loc sa mergem la celalalt magazin de haine pentru copii care se situa la celalalt capat al orasului. I-am spus de abelino.ro, loc unde poate gasi cele mai faine hainute si elemente vestimentare pentru copii. Ne-am baut cafelele, timp in care am vorbit de una, de alta si pe urma am luat-o usor, usor spre casa ei. Ne-am asezat, i-am deschis laptop-ul pe pagina respectiva si am zis "Uite!". Aveau de toate, s-a uitat in intregul magazin si stiu ca si-a umplut cosuletul cu de toate. Stateam langa ea si-mi tot zicea: "i-aute ce caciulita frumoasa, dar ce plovoras superb, vaaaaai ce pantalonasi minunati" etc. In felul acesta nu a mai trebuit sa mergem pana la celalalt capat al orasului, loc care nu eram siguri ca le puteam gasi pe toate. In felul acesta, cumparaturile au fost mai confortabile si deranjul nu era prea mare. Urma sa vina un nene sa-i bata la usa si sa-i spuna: "Comanda dvs....". A fost multumita de ceea ce a vazut si a comandat tot ce a avut nevoie. Prima mea misiune a fost indeplinita, am un un asistent de nadejde in cumpararea accesoriilor vestimentare pentru copil.
Ea: Voi barbatii, va plac lucrurile simple si rapide.
Eu:... confortabile si care nu ne dau batai de cap.
Ea: Se vede...Dar tot as fi preferat o plimbare prin magazin...
Eu:...si pierderea a cateva ore bune printre rafturi
Ea: Voi, barbatii...
Eu:Ahhh, voi, femeile... :))

Read More

La micile cumparaturi

Copii sunt cei mai draguti, sunt micii nostri ingerasi care ne inveselesc ziua si ne cuprind cu iubirea si inocenta lor. Zilele trecute am mers cu o foarte buna prietena la cumparaturi. Adica ea a reusit intr-un fel sa ma convinga sa merg, dupa...ne-am retras la o cafea si o barfa mica.
Ea are un copil in varsta de trei anisori si trebuia sa-i cumpere cateva elemente vestimentare de iarna copilului. Ea asa este, nu se poate duce niciodata singura la cumparaturi pentru ca nu-i place. Copilul era la mama ei, sotul ei la serviciu, asa ca m-a recrutat pe mine in misiunea de a-i gasi hainutele potrivite pentru copil. Sa presupunem ca am fost pe post de asistent... Si am mers, am cautat, nu prea multe lucruri bune si nici convenabile la pret nu prea erau. I-am auzit murmurul acela ca a plecat nemultumita de ceea ce am gasit in acel magazin. Doar doua caciulite a luat de-acolo care i-au placut in mod deosebit si atat. Tot batea vorba pe loc sa mergem la celalalt magazin de haine pentru copii care se situa la celalalt capat al orasului. I-am spus de abelino.ro, loc unde poate gasi cele mai faine hainute si elemente vestimentare pentru copii. Ne-am baut cafelele, timp in care am vorbit de una, de alta si pe urma am luat-o usor, usor spre casa ei. Ne-am asezat, i-am deschis laptop-ul pe pagina respectiva si am zis "Uite!". Aveau de toate, s-a uitat in intregul magazin si stiu ca si-a umplut cosuletul cu de toate. Stateam langa ea si-mi tot zicea: "i-aute ce caciulita frumoasa, dar ce plovoras superb, vaaaaai ce pantalonasi minunati" etc. In felul acesta nu a mai trebuit sa mergem pana la celalalt capat al orasului, loc care nu eram siguri ca le puteam gasi pe toate. In felul acesta, cumparaturile au fost mai confortabile si deranjul nu era prea mare. Urma sa vina un nene sa-i bata la usa si sa-i spuna: "Comanda dvs....". A fost multumita de ceea ce a vazut si a comandat tot ce a avut nevoie. Prima mea misiune a fost indeplinita, am un un asistent de nadejde in cumpararea accesoriilor vestimentare pentru copil.
Ea: Voi barbatii, va plac lucrurile simple si rapide.
Eu:... confortabile si care nu ne dau batai de cap.
Ea: Se vede...Dar tot as fi preferat o plimbare prin magazin...
Eu:...si pierderea a cateva ore bune printre rafturi
Ea: Voi, barbatii...
Eu:Ahhh, voi, femeile... :))

Read More

Ce e mai important la o masina?

Se ia una bucata masina la analiza. Daca as intreba o suta de oameni ce conteaza la o masina, parerile se impart in putere si design dar putini sunt cei care pronunta cuvantul - confortul.
Multi privesc masina ca fiind o fita, eu o privesc ca o necesitate: sa ma deplasez cu ea din locul x in locul y. Nu ma las impresionat de tunninguri si nici de modelele de bolizi cand le vad prin Bucuresti. O masina e...o masina pentru omul obisnuit, cei care vor extravaganta vor intotdeauna mai mult si ceva mai excentric. Toate aceste dotari suplimentare si modificari costa bani, bani,bani, dar bineinteles ca pentru unii, marea problema este gasirea unui service care fac aceste modificari. In fine... O masina dedicata familiei este una care ofera siguranta, incredere si confort. Sunt mai comod in gusturi si-mi plac lucrurile mai clasice, cele care stiu sa faca doar lucrul pentru care a fost facut si sa-l faca bine si sa fie low cost. Nu voi da exemplu de marci de masini fiindca nu publicitatea este scopul acestui articol ci sa scot in evidenta relevanta unui automobil in viata oamenilor.
Cand mergem cu masina, primul lucru cand ne-asezam, ce observam? Confortul! Un scaun auto care ofera confortul necesar iti transforma drumul intr-un ritual de relaxare. Cunosc un prieten care detine o masina destul de scumpa, dar in ciuda gramezii de bani pe care i-a dat sa o cumpere, cand intrii in masina si te-asezi pe scaun parca ai sta cu fundul pe scandura. Omul foloseste perne...vai de fundul lui la cat conduce :))
Sa ai un scaun auto confortabil inseamna sa stai tu bine si relaxat iar asta se traduce ca fiind optim pentru sanatatea ta. Condusul este o placere, o arta, o necesitate dar si o obligatie. Cand spun obligatie fac referire strict la soferii de pe masini, care sunt nevoiti sa conduca multe ore pe zi. Ce s-ar face acei soferi daca ar avea un scaun ca cel al prietenului meu? Nici nu doresc sa-mi imaginez :)) Design-ul masinii este mai putin relevant, acesta tinand doar de gusturile oamenilor care nu se discuta. De ce credeti ca exista acele "standarde de calitate si CONFORT"? mmm, am ridicat semne de intrebare, nu? Las' ca e mai bine asa...
Nu va lasati furata privirea si atentia de felul cum arata o masina, fiti mai atenti cand cumparati, la siguranta pe care aceasta o ofera si la gradul de confort.

Va doresc drumuri line cu scaune cat mai fine.

Read More

Ce e mai important la o masina?

Se ia una bucata masina la analiza. Daca as intreba o suta de oameni ce conteaza la o masina, parerile se impart in putere si design dar putini sunt cei care pronunta cuvantul - confortul.
Multi privesc masina ca fiind o fita, eu o privesc ca o necesitate: sa ma deplasez cu ea din locul x in locul y. Nu ma las impresionat de tunninguri si nici de modelele de bolizi cand le vad prin Bucuresti. O masina e...o masina pentru omul obisnuit, cei care vor extravaganta vor intotdeauna mai mult si ceva mai excentric. Toate aceste dotari suplimentare si modificari costa bani, bani,bani, dar bineinteles ca pentru unii, marea problema este gasirea unui service care fac aceste modificari. In fine... O masina dedicata familiei este una care ofera siguranta, incredere si confort. Sunt mai comod in gusturi si-mi plac lucrurile mai clasice, cele care stiu sa faca doar lucrul pentru care a fost facut si sa-l faca bine si sa fie low cost. Nu voi da exemplu de marci de masini fiindca nu publicitatea este scopul acestui articol ci sa scot in evidenta relevanta unui automobil in viata oamenilor.
Cand mergem cu masina, primul lucru cand ne-asezam, ce observam? Confortul! Un scaun auto care ofera confortul necesar iti transforma drumul intr-un ritual de relaxare. Cunosc un prieten care detine o masina destul de scumpa, dar in ciuda gramezii de bani pe care i-a dat sa o cumpere, cand intrii in masina si te-asezi pe scaun parca ai sta cu fundul pe scandura. Omul foloseste perne...vai de fundul lui la cat conduce :))
Sa ai un scaun auto confortabil inseamna sa stai tu bine si relaxat iar asta se traduce ca fiind optim pentru sanatatea ta. Condusul este o placere, o arta, o necesitate dar si o obligatie. Cand spun obligatie fac referire strict la soferii de pe masini, care sunt nevoiti sa conduca multe ore pe zi. Ce s-ar face acei soferi daca ar avea un scaun ca cel al prietenului meu? Nici nu doresc sa-mi imaginez :)) Design-ul masinii este mai putin relevant, acesta tinand doar de gusturile oamenilor care nu se discuta. De ce credeti ca exista acele "standarde de calitate si CONFORT"? mmm, am ridicat semne de intrebare, nu? Las' ca e mai bine asa...
Nu va lasati furata privirea si atentia de felul cum arata o masina, fiti mai atenti cand cumparati, la siguranta pe care aceasta o ofera si la gradul de confort.

Va doresc drumuri line cu scaune cat mai fine.

Read More

Botoxate machiate excesiv, materialiste si c....

Candva stiam ca va sosi momentul cand voi scrie pe blog despre pitipoance. Prezente peste tot, invadeaza spatiul precum martienii. Au dictamai ventuzele pe fata date cu ruj, machiate excesiv, pline de fite si te agata pe strada sau in cluburi. Existenta lor reprezinta un mare grad de pericol pentru cultura si dau dovada de faptul ca demnitatea, egoul, orgoliul,respectul, au palit in fata banilor. Nu des e auzita vorba in gura baietilor: "sa-mi cumpar masina sa ies la agatat". Tati, folosind masina ca mijloc, nu vei agata decat parasute care vor sa-i testeze rezistenta suspensiilor si gradul de confort in masina la o partida de sex.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este ca acest "model" de persoane sunt bine privite in societate. Desi sunt destui care sunt contra si le critica (cum fac si eu acum), in spate sunt si mai multi cei care le admira si le incurajeaza. Pai e si normal, baietii care nu sunt in stare sa aiba o iubita, sa o respecte, sa aiba grija de ea, apeleaza la parasute si se lauda cu numarul lor. Iar primul motiv este prostia, pentru ca pe saracii de ei, nu-i duce capul mai mult.

Nu le mai vrem, nu le mai vrem dar defapt le vrem. Exista si se-nmultesc precum ciupercile dupa ploaie fiindca suntem din ce in ce mai multi pe care le dorim. Fara cautari nu exista dezvoltare. Smecherii cu lanturi de 2 kg la gat, cu "haur" la maini si cu manele-n casti ce-ar ____ si ei?
Unde a disparut demnitatea acestor fete? Respectul lor si toate cele? Se ofera singure pentru bani... pfff, BANI?
Tot din gura multora aud: "las' ca-mi iau unul cu bani". Vreti sa auziti raspunsul meu? Acesta e: Prost e ala care-ti da! Vrei doar bani? Joaca la Lotto daca nu esti in stare sa ti-i muncesti sa te-ntretii. Macar castiga-i pe spinarea ta daca pe capul sau munca ta nu poti ca nu te duce. Dar daca gasesti un prost cu bani, fii fericita! Ti-ai atins telul in viata, la fel si cocalarul ala care, indiferent cum isi obtine banii, intretine o sugativa de bani. Cat s-a distrus si demoralizat societatea...
Poate vi se pare ciudat limbajul folosit in acest articol. Exista teme pe care nu le pot aborda cu un limbaj decent 100% pentru faptul ca aceste teme ma fac sa ma urc pe pereti pentru faptul ca am o parerea prea proasta despre acel "ceva" sau "cineva" despre care vorbesc.
Vorbind despre barbati: Ei le vor asa. Daca ei le-ar refuza, ele nu ar mai fi asa disperate. Ei sunt in stare sa arunce cu miile de euro pentru a da din fese in fata lor sau pentru a le avea in dormitor. La asta se rezuma totul la unii barbati. Oricum, sunt de parere ca doar persoanele de acelasi gen se atrag.

Acest articol reprezinta doar opinia mea personala. Machiajul are rostul lui dar nu in mod excesiv, de preferat, in opinia mea, este naturaletea. Respect pentru cei care care stiu ce este iubirea, respectul, demnitatea. Nu-ti bate joc de viata asta si de tine... fii asa cum trebuie sa fii si iubeste.

Read More

Botoxate machiate excesiv, materialiste si c....

Candva stiam ca va sosi momentul cand voi scrie pe blog despre pitipoance. Prezente peste tot, invadeaza spatiul precum martienii. Au dictamai ventuzele pe fata date cu ruj, machiate excesiv, pline de fite si te agata pe strada sau in cluburi. Existenta lor reprezinta un mare grad de pericol pentru cultura si dau dovada de faptul ca demnitatea, egoul, orgoliul,respectul, au palit in fata banilor. Nu des e auzita vorba in gura baietilor: "sa-mi cumpar masina sa ies la agatat". Tati, folosind masina ca mijloc, nu vei agata decat parasute care vor sa-i testeze rezistenta suspensiilor si gradul de confort in masina la o partida de sex.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este ca acest "model" de persoane sunt bine privite in societate. Desi sunt destui care sunt contra si le critica (cum fac si eu acum), in spate sunt si mai multi cei care le admira si le incurajeaza. Pai e si normal, baietii care nu sunt in stare sa aiba o iubita, sa o respecte, sa aiba grija de ea, apeleaza la parasute si se lauda cu numarul lor. Iar primul motiv este prostia, pentru ca pe saracii de ei, nu-i duce capul mai mult.

Read More

Viata la cort

Zona de munte, aer curat, prietenii cu mine si o vacanta bine meritata. Ahh, aer proaspat... Iubesc muntele. Am plecat intr-o zi de joi la drum, era tare frumos afara iar vremea a tinut cu noi pe intreaga vacanta. Nu am fost la mare pana acum si asta pentru ca nu imi place...DAAA...o spun foarte clar, asta ca o paranteza. Nu ma fascineaza, nu neg faptul ca marea nu are frumusetea ei, dar prefer muntele.
Ne-am impachetat lucrurile, ne-am inchiriat corturi de pe corturi de inchiriat si ne-am dus. Am lasat minutele sa se scurga din ceas iar soarele sa ne fie ghid in aventura.
Tot drumul am facut glume si ne-am amuzat teribil. Am decis cu totii ca singurul aparat electronic pe care il luam cu noi sa fie telefonul mobil si atat. Cateva zile fara alta tehnologie: radio, tv, calculatoare, internet si altele. Am avut si o intalnire neasteptata cu un urs, moment in care l-am vazut, imediat ne-am schimbat sensul de mers in directia opusa. Aveam harta cu noi, stiam pe unde sa mergem si incotro ne indreptam, doar ca uneori, mai intervin si alte lucruri care ne abat de la drum. E o aventura pana la urma...
Corturile au fost foarte confortabile...ne-am reintors la natura, locul de unde am venit. Am constatat faptul ca dormitul la cort este o activitate mult mai relaxanta si asta pentru faptul ca te desprinzi de toata activitatea si jungla urbana. Claxoanele de masini si injuraturile unor taximetristi au fost inlocuite de sunetul pasarilor de noapte si linistea aceea in care ai vrea sa te afunzi in fiecare seara, in dormitorul tau.
Ce vacante la Paris? Ce vacante la Berlin? Ce insule extravagante? Nici gand... George a fost cu ideea asta si s-a gandit foarte bine. Concediul urmator cred ca stiu cum mi-l petrec. Banuiti si voi, nu?
Asa ca, dragilor... intotdeauna omul a fost conectat cu natura. Vizitand natura va vizitati casa, locul de unde-ati venit. Este frumos, relaxant dar si solicitant pentru faptul ca omul s-a invatat cu comoditatea de-acasa, cu toate ustensilele care-i fac viata mai usoara, dar defapt, mancarea facuta la foc deschis, dormitul in cort si plimbarea in natura reprezinta adevaratele activitati de baza ale omului, solicitante dar in acelasi timp, relaxante.
Voi ce parere aveti? Cand v-ati plimbat ultima data prin natura? Aveti aceeasi parere ca si a mea? Vreau sa va aud parerea.

Read More

Viata la cort

Zona de munte, aer curat, prietenii cu mine si o vacanta bine meritata. Ahh, aer proaspat... Iubesc muntele. Am plecat intr-o zi de joi la drum, era tare frumos afara iar vremea a tinut cu noi pe intreaga vacanta. Nu am fost la mare pana acum si asta pentru ca nu imi place...DAAA...o spun foarte clar, asta ca o paranteza. Nu ma fascineaza, nu neg faptul ca marea nu are frumusetea ei, dar prefer muntele.
Ne-am impachetat lucrurile, ne-am inchiriat corturi de pe corturi de inchiriat si ne-am dus. Am lasat minutele sa se scurga din ceas iar soarele sa ne fie ghid in aventura.
Tot drumul am facut glume si ne-am amuzat teribil. Am decis cu totii ca singurul aparat electronic pe care il luam cu noi sa fie telefonul mobil si atat. Cateva zile fara alta tehnologie: radio, tv, calculatoare, internet si altele. Am avut si o intalnire neasteptata cu un urs, moment in care l-am vazut, imediat ne-am schimbat sensul de mers in directia opusa. Aveam harta cu noi, stiam pe unde sa mergem si incotro ne indreptam, doar ca uneori, mai intervin si alte lucruri care ne abat de la drum. E o aventura pana la urma...
Corturile au fost foarte confortabile...ne-am reintors la natura, locul de unde am venit. Am constatat faptul ca dormitul la cort este o activitate mult mai relaxanta si asta pentru faptul ca te desprinzi de toata activitatea si jungla urbana. Claxoanele de masini si injuraturile unor taximetristi au fost inlocuite de sunetul pasarilor de noapte si linistea aceea in care ai vrea sa te afunzi in fiecare seara, in dormitorul tau.
Ce vacante la Paris? Ce vacante la Berlin? Ce insule extravagante? Nici gand... George a fost cu ideea asta si s-a gandit foarte bine. Concediul urmator cred ca stiu cum mi-l petrec. Banuiti si voi, nu?
Asa ca, dragilor... intotdeauna omul a fost conectat cu natura. Vizitand natura va vizitati casa, locul de unde-ati venit. Este frumos, relaxant dar si solicitant pentru faptul ca omul s-a invatat cu comoditatea de-acasa, cu toate ustensilele care-i fac viata mai usoara, dar defapt, mancarea facuta la foc deschis, dormitul in cort si plimbarea in natura reprezinta adevaratele activitati de baza ale omului, solicitante dar in acelasi timp, relaxante.
Voi ce parere aveti? Cand v-ati plimbat ultima data prin natura? Aveti aceeasi parere ca si a mea? Vreau sa va aud parerea.

Read More

O fotografie de 10

Ador sa fac fotografii. Este meseria mea, sunt mereu alaturi de oameni fericiti, ii privesc in suflet, radiaza de fericire si iubire, ochii le sclipesc si in umbra iar zambetul il au mereu pe fata. Petreceri peste petreceri, momente cand oamenii se distreaza la maxim, fie ca e vorba de o reusita sau de un eveniment special, cum ar fi o zi de nastere. De cele mai multe ori, nunti... Martor, participant dar si fotograf. 3 in 1 in acelasi timp, dar ma bucura faptul ca pot imortaliza acele momente pentru ei, sa opresc timpul si sa fixez decorul intr-un aparat si apoi sa le redau de fiecare data zambetul pe buze cand privesc la fotografiile pe care le fac. Albumele de nunta sunt cele mai speciale, semnifica momentul de uniune, de intregire a doi oameni, un moment de maxima iubire, satisfactie si atentie. Ei doi sunt in centrul atentiei, mirele si mireasa, cei doi ingeri aflati pe Pamant, in acele momente, pentru noi.
Le zambesc din spatele aparatului, ii focalizez si poc. Gata... v-am capturat. Acum va aflati in cutia mea magica in care culorile danseaza si se paleteaza in interior, care se aseaza pe o coala speciala intr-un amestec divin si dupa cateva secunde, VOILA...fotografia.
Tatal meu a fost fotograf pe vremea aceea, cand imaginile nu cunosteau decat o nuanta de alb-negru, a reusit el sa prinda putin si din tehnologia color, dar de la tehnologia color pana-n prezent, duc eu misiunea mai depare. Ce va fi dupa? Ce evolutie va cunoaste fotografia?
Revenind la fotografia de nunta... Dupa ce v-am imortalizat o sa ajungeti pe site-ul meu. Sunt fotograf Bucuresti de meserie, nu mi-a placut sa fac altceva decat fotografie pentru ca prin asta traiesc, ma face sa ma simt bine, sa ma relaxez dar in acelasi timp...muncesc.
Multi sunt cei care fac fotografii, dar putini duc fotografia la nivel de arta. Iti trebuie un al 3-lea ochi pentru a face fotografii, acel ochi care observa toate detaliile, in ce loc sa fii si in ce timp, care stie ce sa focalizeze si ce sa lase pe fundal si care stie cum sa "tempereze" culorile decorului.
De mic ma jucam cu aparatul foto si faceam fotografii la copii de varsta mea, la animale, la natura... asa am inceput sa invat. Daca la o varsta frageda te-ndragostesti de ceva, il iubesti toata viata. M-am indragostit de fotografie si ma declar bolnav pe viata "de fotografiere". Iar fotografia are capacitatea de a exprima mai multe sentimente decat poate reda cuvantul. "O poza cat o mie de cuvinte..." auzim des, pe unde ne ducem. De ce?
Daca eu am fotografiat si fotografiez atatea nunti, la nunta mea ma voi fotografia singur? Nici gand... Voi cauta un alt fotograf la fel sau mult mai capabil care sa-mi citeasca dorintele, sa stie ce vreau in materie de fotografii, care sa-mi "captureze" nunta-ntr-o cutie magica.
Multe nu mai sunt de spus, fotografiati-va momentele frumoase din viata, fotografiati-va persoanele dragi, fotografiati-va la evenimentele speciale fiindca fotografia reuseste sa nasca cele mai frumoase amintiri.

Read More

O fotografie de 10

Ador sa fac fotografii. Este meseria mea, sunt mereu alaturi de oameni fericiti, ii privesc in suflet, radiaza de fericire si iubire, ochii le sclipesc si in umbra iar zambetul il au mereu pe fata. Petreceri peste petreceri, momente cand oamenii se distreaza la maxim, fie ca e vorba de o reusita sau de un eveniment special, cum ar fi o zi de nastere. De cele mai multe ori, nunti... Martor, participant dar si fotograf. 3 in 1 in acelasi timp, dar ma bucura faptul ca pot imortaliza acele momente pentru ei, sa opresc timpul si sa fixez decorul intr-un aparat si apoi sa le redau de fiecare data zambetul pe buze cand privesc la fotografiile pe care le fac. Albumele de nunta sunt cele mai speciale, semnifica momentul de uniune, de intregire a doi oameni, un moment de maxima iubire, satisfactie si atentie. Ei doi sunt in centrul atentiei, mirele si mireasa, cei doi ingeri aflati pe Pamant, in acele momente, pentru noi.
Le zambesc din spatele aparatului, ii focalizez si poc. Gata... v-am capturat. Acum va aflati in cutia mea magica in care culorile danseaza si se paleteaza in interior, care se aseaza pe o coala speciala intr-un amestec divin si dupa cateva secunde, VOILA...fotografia.
Tatal meu a fost fotograf pe vremea aceea, cand imaginile nu cunosteau decat o nuanta de alb-negru, a reusit el sa prinda putin si din tehnologia color, dar de la tehnologia color pana-n prezent, duc eu misiunea mai depare. Ce va fi dupa? Ce evolutie va cunoaste fotografia?
Revenind la fotografia de nunta... Dupa ce v-am imortalizat o sa ajungeti pe site-ul meu. Sunt fotograf Bucuresti de meserie, nu mi-a placut sa fac altceva decat fotografie pentru ca prin asta traiesc, ma face sa ma simt bine, sa ma relaxez dar in acelasi timp...muncesc.
Multi sunt cei care fac fotografii, dar putini duc fotografia la nivel de arta. Iti trebuie un al 3-lea ochi pentru a face fotografii, acel ochi care observa toate detaliile, in ce loc sa fii si in ce timp, care stie ce sa focalizeze si ce sa lase pe fundal si care stie cum sa "tempereze" culorile decorului.
De mic ma jucam cu aparatul foto si faceam fotografii la copii de varsta mea, la animale, la natura... asa am inceput sa invat. Daca la o varsta frageda te-ndragostesti de ceva, il iubesti toata viata. M-am indragostit de fotografie si ma declar bolnav pe viata "de fotografiere". Iar fotografia are capacitatea de a exprima mai multe sentimente decat poate reda cuvantul. "O poza cat o mie de cuvinte..." auzim des, pe unde ne ducem. De ce?
Daca eu am fotografiat si fotografiez atatea nunti, la nunta mea ma voi fotografia singur? Nici gand... Voi cauta un alt fotograf la fel sau mult mai capabil care sa-mi citeasca dorintele, sa stie ce vreau in materie de fotografii, care sa-mi "captureze" nunta-ntr-o cutie magica.
Multe nu mai sunt de spus, fotografiati-va momentele frumoase din viata, fotografiati-va persoanele dragi, fotografiati-va la evenimentele speciale fiindca fotografia reuseste sa nasca cele mai frumoase amintiri.

Read More

Telefon cu dublu defect

Era o zi ploioasa, mohorata...mergeam cu castile in urechi pe strada si cu muzica pornita la maxim. Am nimerit un telefon bun in acumulator pentru ca la cata muzica ascult... Si Cheloo cu a lui "in corpore sano" imi suna-n timpane si afunda orasul intr-un decor alb-negru, sunetul masinilor era pus pe fundal si singura lume care se desfasura in acel moment era intre mine si muzica.
Am obiceiul de a pune piesele pe repeat si ascult o piesa de nenumarate ori si cand vreau sa schimb piesa sunt nevoit sa scot telefonul din buzunar. Asta am facut si acum... mi-am dat jos manusa si cand am incercat sa scot telefonul din buzunar, mi-a alunecat. S-a deconectat de la casti si pana jos a scos un ultim sunet din piesa inainte de a trece pe urmatorul sunet: cel al tacerii.
A cazut... s-a lovit de asfalt, moment in care s-a spart, capacul din spate si bateria s-au "despartit" de restul telefonului. Ma uitam la el...picaturi reci de ploaie cadeau pe ecranul spart, totul in jurul meu prinsese sunet si viata din acel moment. Dar ce viata... O viata pe care oamenii o traiesc sau mai bine zis "pe care presupun ca o traiesc". L-am luat d'acolo, l-am pus intre palme si ma uitam la el. Mi-am scos cardul si cartela SIM si am pornit catre servicio.ro. Ei sunt "doctorii electronicelor", ei pot resuscita orice telefon mort si pot repara orice alt dispozitiv care necesita ajutor tehnic.
L-am dat pe mana lor, mi-au spus: "20 de minute". Asteptam...asteptam... nu mi-a spus daca va scapa teafar sau nu. Ma ingrijoram, era telefonul meu, chiar daca nu stia prea multe. Nu avea Android sau alte chestii chestiute pe el, era telefon d'acela pentru muzica, asta si conta pentru mine.
A iesit...doream sa-l vad. Era el, arata ca nou. Am introdus SIM-ul si cardul de memorie. L-am pornit...toata muzica mea era acolo iar el functiona perfect. A cazut? cand a cazut? a fost spart? nu se vede... Am fost foarte multumim si entuziasmat. De-atunci, recomand tuturor sa aiba incredere in acesti oameni fiindca si eu am avut si nu m-au dezamagit. Isi fac treaba mai bine ca oricine, cu mult profesionalism si dau dovada de experienta in domeniu.
La fel a patit-o un prieten cu o tableta, iar in momentul in care a reusit "experienta" de a o lovi de coltul mesei si de a o sparge,dorea sa o arunce pe motiv ca nu se mai repara. Se punea contra cu mine ca nu, ca nu, ca nu, ca nu se poate repara iar eu ziceam: ba da, ba da, ba da. L-am convins sa-mi dea mie tableta cu promisiunea ca ma voi intoarce cu ea reparata. Asa a si fost. Intr-un timp foarte scurt, acelasi loc, aceiasi oameni au avut grija sa repare cu prudenta si exactitate, tableta prietenului meu. Cand am fost la el acasa cu tableta reparata, initial credea ca am cumparat alta la SH doar pentru a castiga pariul dar cand a observat ca avea toate datele pe ea si seria tabletei era aceeasi de pe contractul primit la cumparare, a ramas mirat. Nu i-am luat banii pe pariu, am dorit doar sa-i arat ca se poate... acea tableta care astazi putea fi la gunoi, acum se bucura de atentia proprietarului.

Read More

Telefon cu dublu defect

Era o zi ploioasa, mohorata...mergeam cu castile in urechi pe strada si cu muzica pornita la maxim. Am nimerit un telefon bun in acumulator pentru ca la cata muzica ascult... Si Cheloo cu a lui "in corpore sano" imi suna-n timpane si afunda orasul intr-un decor alb-negru, sunetul masinilor era pus pe fundal si singura lume care se desfasura in acel moment era intre mine si muzica.
Am obiceiul de a pune piesele pe repeat si ascult o piesa de nenumarate ori si cand vreau sa schimb piesa sunt nevoit sa scot telefonul din buzunar. Asta am facut si acum... mi-am dat jos manusa si cand am incercat sa scot telefonul din buzunar, mi-a alunecat. S-a deconectat de la casti si pana jos a scos un ultim sunet din piesa inainte de a trece pe urmatorul sunet: cel al tacerii.
A cazut... s-a lovit de asfalt, moment in care s-a spart, capacul din spate si bateria s-au "despartit" de restul telefonului. Ma uitam la el...picaturi reci de ploaie cadeau pe ecranul spart, totul in jurul meu prinsese sunet si viata din acel moment. Dar ce viata... O viata pe care oamenii o traiesc sau mai bine zis "pe care presupun ca o traiesc". L-am luat d'acolo, l-am pus intre palme si ma uitam la el. Mi-am scos cardul si cartela SIM si am pornit catre servicio.ro. Ei sunt "doctorii electronicelor", ei pot resuscita orice telefon mort si pot repara orice alt dispozitiv care necesita ajutor tehnic.
L-am dat pe mana lor, mi-au spus: "20 de minute". Asteptam...asteptam... nu mi-a spus daca va scapa teafar sau nu. Ma ingrijoram, era telefonul meu, chiar daca nu stia prea multe. Nu avea Android sau alte chestii chestiute pe el, era telefon d'acela pentru muzica, asta si conta pentru mine.
A iesit...doream sa-l vad. Era el, arata ca nou. Am introdus SIM-ul si cardul de memorie. L-am pornit...toata muzica mea era acolo iar el functiona perfect. A cazut? cand a cazut? a fost spart? nu se vede... Am fost foarte multumim si entuziasmat. De-atunci, recomand tuturor sa aiba incredere in acesti oameni fiindca si eu am avut si nu m-au dezamagit. Isi fac treaba mai bine ca oricine, cu mult profesionalism si dau dovada de experienta in domeniu.
La fel a patit-o un prieten cu o tableta, iar in momentul in care a reusit "experienta" de a o lovi de coltul mesei si de a o sparge,dorea sa o arunce pe motiv ca nu se mai repara. Se punea contra cu mine ca nu, ca nu, ca nu, ca nu se poate repara iar eu ziceam: ba da, ba da, ba da. L-am convins sa-mi dea mie tableta cu promisiunea ca ma voi intoarce cu ea reparata. Asa a si fost. Intr-un timp foarte scurt, acelasi loc, aceiasi oameni au avut grija sa repare cu prudenta si exactitate, tableta prietenului meu. Cand am fost la el acasa cu tableta reparata, initial credea ca am cumparat alta la SH doar pentru a castiga pariul dar cand a observat ca avea toate datele pe ea si seria tabletei era aceeasi de pe contractul primit la cumparare, a ramas mirat. Nu i-am luat banii pe pariu, am dorit doar sa-i arat ca se poate... acea tableta care astazi putea fi la gunoi, acum se bucura de atentia proprietarului.

Read More

Arta fotografiei

Fotografia este o arta.


Este atat de frumos sa captezi momentele intr-o cutie mica digitala si apoi sa devina printabila pe o coala speciala. Simti ca pentru moment opresti timpul in loc. Totul ingheata, locul nu se va schimba niciodata iar acesta va fi mereu viu in memoria noastra. Privim la ea cu caldura, doar noi am facut-o...cu multa iubire. Este o fotografie, parcul acela a suferit mult de-alungul timpului, era un loc special fiindca acolo ma jucam cand eram mic. Nu am uitat sa-l imortalizez, sa-l privesc de fiecare data cand vreau, sa-mi aduc aminte de momentele frumoase din copilarie in care ma dadeam in leagan acolo sau pe topogan. Fotografia a ingalbenit putin...TIMPUL.... offff. A trecut atatia ani, inca-mi este dor de el, sa-l simt, sa-l resimt...sa fiu acolo dar stiu ca el nu mai e. Nu ma mai asteapta, a spus-o demult, cand, datorita varstei, mi-am luat la revedere de la el. Dar el nu mai e acolo de cativa ani, acum este o cladire rece din beton acoperita cu geamuri in care oamenii intra, lucreaza 8 ore pe zi asezati in fata calculatoarelor si atat. Eu am o fotografie cu el,dar el....dar el... are o amintire cu mine? Oare, trebuia sa-i ofer si eu o fotografie cu mine?
Acelasi lucru s-a intamplat de foarte multe ori. Magazinul acela din colt, chioscul meu de ziare, bradutul de la intrarea pe strada Mihail Kogalniceanu...au disparut. Timpul ne-a marcat pe toti, dar momentele mai traiesc prin ochii fotografiei. Vechiul meu aparat a imbatranit si el, acum au aparut altele, mult mai moderne si mai sofisticate. Eu am imbatranit, meseria de fotograf am agatat-o in cui iar totul se rezuma doar la pasiune, la fotografiatul din placere, pentru a-mi imbogati colectia de fotografii. Ma bucur insa, ca sunt destui oameni pasionati de fotografie care practica aceasta meserie mai departe. Sunt entuziasmati la fiecare fotografie pe care o fac, sunt atenti la detalii, stiu sa focalizeze ceea ce vor sa scoata in evidenta, sunt acolo de fiecare data cand este nevoie de ei si se contopesc cu decorul.
De curand am dat peste www.andreiscintei.ro , un tanar pasionat de fotografie care ridica aceasta meserie la nivel de arta. El este cel care duce aceasta misiune mai departe... unul dintre alesi, persoana care captureaza decorul si opreste timpul intr-un aparat. Aruncati o privire pe site-ul lui si asa o sa cristalizati cateva secunde sau minute din viata voastra...

Read More

Arta fotografiei

Fotografia este o arta.

Este atat de frumos sa captezi momentele intr-o cutie mica digitala si apoi sa devina printabila pe o coala speciala. Simti ca pentru moment opresti timpul in loc. Totul ingheata, locul nu se va schimba niciodata iar acesta va fi mereu viu in memoria noastra. Privim la ea cu caldura, doar noi am facut-o...cu multa iubire. Este o fotografie, parcul acela a suferit mult de-alungul timpului, era un loc special fiindca acolo ma jucam cand eram mic. Nu am uitat sa-l imortalizez, sa-l privesc de fiecare data cand vreau, sa-mi aduc aminte de momentele frumoase din copilarie in care ma dadeam in leagan acolo sau pe topogan. Fotografia a ingalbenit putin...TIMPUL.... offff. A trecut atatia ani, inca-mi este dor de el, sa-l simt, sa-l resimt...sa fiu acolo dar stiu ca el nu mai e. Nu ma mai asteapta, a spus-o demult, cand, datorita varstei, mi-am luat la revedere de la el. Dar el nu mai e acolo de cativa ani, acum este o cladire rece din beton acoperita cu geamuri in care oamenii intra, lucreaza 8 ore pe zi asezati in fata calculatoarelor si atat. Eu am o fotografie cu el,dar el....dar el... are o amintire cu mine? Oare, trebuia sa-i ofer si eu o fotografie cu mine?
Acelasi lucru s-a intamplat de foarte multe ori. Magazinul acela din colt, chioscul meu de ziare, bradutul de la intrarea pe strada Mihail Kogalniceanu...au disparut. Timpul ne-a marcat pe toti, dar momentele mai traiesc prin ochii fotografiei. Vechiul meu aparat a imbatranit si el, acum au aparut altele, mult mai moderne si mai sofisticate. Eu am imbatranit, meseria de fotograf am agatat-o in cui iar totul se rezuma doar la pasiune, la fotografiatul din placere, pentru a-mi imbogati colectia de fotografii. Ma bucur insa, ca sunt destui oameni pasionati de fotografie care practica aceasta meserie mai departe. Sunt entuziasmati la fiecare fotografie pe care o fac, sunt atenti la detalii, stiu sa focalizeze ceea ce vor sa scoata in evidenta, sunt acolo de fiecare data cand este nevoie de ei si se contopesc cu decorul.
De curand am dat peste www.andreiscintei.ro , un tanar pasionat de fotografie care ridica aceasta meserie la nivel de arta. El este cel care duce aceasta misiune mai departe... unul dintre alesi, persoana care captureaza decorul si opreste timpul intr-un aparat. Aruncati o privire pe site-ul lui si asa o sa cristalizati cateva secunde sau minute din viata voastra...

Read More

Despre 1 Decembrie

Pe parcursul anului ne huiduim țara iar când vine ziua de 1 Decembrie o iubim cu toții. În fond, ce este patriotismul? Un mare gunoi... Nu sunt patriot, dar asta nu-nseamnă că nu-mi iubesc țara. Iubesc oamenii, pământurile noastre, pădurile și toate frumusețile cu care este înglobită această țară. Cu toate astea, nu sunt patriot. Nu sunt pentru că VOI ați redefinit acest termen, l-ați denigrat, ați umplut cu noroi până și culoarea roșie care reprezintă sângele, cu noroiul vostru social.

M-am uitat la tv în mod special, să văd parada militară care, în sinea mea, înseamnă o mare porcărie. Să defilezi cu arme menite să ucidă în fața unor copii care rămân așa de impresionați de ceea ce văd...Vă rog... Pot rămâne traume psihice iar Biserica vine și stropește cu apă sfințită pentru a ucide mai cu foc... Asta e mentalitatea. Fără voi, patrioții, armata ar fi inutilă iar banii care se cheltuiesc pe arme și muniții ne-ar face viața mai bună. 

UPDATE: 

Văd că nu sunt singurul care are aceste gânduri. Priviți ce a scris Mihai Bendeac pe pagina lui de facebook:

"Nu. Nu am intrat in hora asta penibilo-patriotarda. Nu am urlat "La mulți ani, România", nu m-am învelit cu drapelul.Ideea de patriotism, pentru mine, este ticăloasă. Dacă pe planeta nu ar exista patrioti, armata ar fi o inutilitate.Dacă armata ar fi o inutilitate, banii cheltuiți pe armament si salarii, ne-ar face Viețile mai frumoase.Nimic nu mi se pare mai ordinar decât paradele militare. Sa marsaluiesti cu niște dispozitive create pentru a ucide, prin fata unor copii ce aplauda, mi se pare trist...
Iar biserica, evident, le stropeste cu apă Sfințita. Ca sa ucidă mai cu foc. 
Visez la o planeta fără Granițe. Si fără patriotism..
Ganditi..."Iar biserica, evident, le stropeste cu apă Sfințita. Ca sa ucidă mai cu foc. Visez la o planeta fără Granițe. Si fără patriotism..Ganditi..."

Read More

Despre 1 Decembrie

Pe parcursul anului ne huiduim țara iar când vine ziua de 1 Decembrie o iubim cu toții. În fond, ce este patriotismul? Un mare gunoi... Nu sunt patriot, dar asta nu-nseamnă că nu-mi iubesc țara. Iubesc oamenii, pământurile noastre, pădurile și toate frumusețile cu care este înglobită această țară. Cu toate astea, nu sunt patriot. Nu sunt pentru că VOI ați redefinit acest termen, l-ați denigrat, ați umplut cu noroi până și culoarea roșie care reprezintă sângele, cu noroiul vostru social.

M-am uitat la tv în mod special, să văd parada militară care, în sinea mea, înseamnă o mare porcărie. Să defilezi cu arme menite să ucidă în fața unor copii care rămân așa de impresionați de ceea ce văd...Vă rog... Pot rămâne traume psihice iar Biserica vine și stropește cu apă sfințită pentru a ucide mai cu foc... Asta e mentalitatea. Fără voi, patrioții, armata ar fi inutilă iar banii care se cheltuiesc pe arme și muniții ne-ar face viața mai bună. 

UPDATE: 

Văd că nu sunt singurul care are aceste gânduri. Priviți ce a scris Mihai Bendeac pe pagina lui de facebook:

"Nu. Nu am intrat in hora asta penibilo-patriotarda. Nu am urlat "La mulți ani, România", nu m-am învelit cu drapelul.Ideea de patriotism, pentru mine, este ticăloasă. Dacă pe planeta nu ar exista patrioti, armata ar fi o inutilitate.Dacă armata ar fi o inutilitate, banii cheltuiți pe armament si salarii, ne-ar face Viețile mai frumoase.Nimic nu mi se pare mai ordinar decât paradele militare. Sa marsaluiesti cu niște dispozitive create pentru a ucide, prin fata unor copii ce aplauda, mi se pare trist...
Iar biserica, evident, le stropeste cu apă Sfințita. Ca sa ucidă mai cu foc. 
Visez la o planeta fără Granițe. Si fără patriotism..
Ganditi..."Iar biserica, evident, le stropeste cu apă Sfințita. Ca sa ucidă mai cu foc. Visez la o planeta fără Granițe. Si fără patriotism..Ganditi..."

Read More

O Doină cu Farmec

- Neaţa...
- Neaţa, draga mea şi nu te mai uita aşa...
- Aşa cum?
- Te-ai trezit cu faţa la mine, doar sunt perna ta. Dimineaţa nu mai ai tenul de catifea.
- Scuză-mă, draga mea. Nu am crema lângă mine, deci nu te mai uita.
- Hai trezeşte-te şi aranjează-te, nu mai sta aşa. Să ai o zi cu farmec, draga mea.

M-am trezit în picioare, m-am scos din pijamale
Mi-am luat papucii în picioare, m-am îmbrăcat ca atare
Am păşit pe coridoare şi-am ajuns la baie,
Mi-am făcut un duş, ce-am făcut azi-noapte, oare?

Plângea şi duşul atunci când mă vedea,
La naiba, unde-i crema mea?
O caut peste tot: "nu e nici aicea",
Offf, mă spăl pe dinţi şi plec aievea.

Mi-am pus teneşii-n picioare, celularul îmi suna
Era cea mai bună prietenă a mea,
- Doina, dragă, ne-ntâlnim la o cafea?
- Da dragă, dar mai întâi să-mi iau Doina mea.

O caut prin dulap, rafturi şi pân' la şifonier şi tot degeaba. Unde am pus-o? Unde am pus-o? Offf, doar nu pot ieşi aşa pe uşă, dar trebuie... am treabă şi i-am promis că ies şi la o cafea înainte de toate. Se aud ciocănituri în uşă...Am deschis.
- Bună, Doina. Ce faci? Vai dragă, aranjează-te şi tu înainte să ieşi din casă...
- Lasă astea. Neaţa şi ţie. Îmi caut crema, dar nu o găsesc. Ajută-mă să o caut, e de rău... şi perna m-a certat în dimineaţa asta.
- Şi eu aş fi făcut-o...
- mmmmhhhh....
- Nu mă mai privi aşa urât, a fost o glumă...

După îndelungi căutări....
Prietena mea s-a aşezat pe fotoliu şi a pornit televizorul, eu încă o căutam şi-i aminteam faptul că urma să mă-ntâlnesc cu o altă prietenă la o cafea. Dintr-o dată, ea spune:
- Uite-ţi fată Doina...
- Ce? Unde?
- UITE....

http://www.youtube.com/watch?v=xFmX7orbgZc

- Se pare că e vorba de o colaborare Krem-ăită aici.
- Termină cu glumele şi hai să mergem, ies şi-aşa
Am invitat-o şi pe ea la cafea cu noi. Când am ajuns acolo, ne-am aşezat la masă şi imediat mi-a reproşat.
- Ce-ai făcut azi-noapte, fată? Uită-te cum arăţi...
- Ai măă, lasă-mă, am o zi tare naşpa.
- Cum? De ce?
- Nu-şi găseşte crema, a spus Deea.
- Aaaaa... Cred că atragi atenţia azi (a spus-o râzând)
- Da, numai aşa întorc şi băieţii capul...în sensul invers.
Cele două râdeau iar eu îmi bagam capul în sân...nu-mi plăcea de mine. Dacă viaţa face farse, asta este una foarte proastă. Cine ar lăsa o fată aşa?
Au început să se uite una la cealaltă, se-atingeau cu coturile şi râdeau. Nu pricepeam nimic...
- Ce e?
Hahahahahaha.....hahahhahhahaha
- Ce e măi?
Şi începe uşor şi scoate crema din geantă, râzând de mine.
- Tuuuuuuu? Aşa-mi eşti prietenă?
- Stai dragă, că nu eu. Deea ţi-a luat-o ieri când a fost la tine, de aceea s-a şi reîntors azi la tine, să fie sigură de treabă. Mai ţii minte farsa facută de tine anul trecut? Eeeee...asta a fost răzbunarea, dar stai liniştită, eşti plină de Farmec.
- Despre care Doina vorbim? :))

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Read More

O Doină cu Farmec

- Neaţa...
- Neaţa, draga mea şi nu te mai uita aşa...
- Aşa cum?
- Te-ai trezit cu faţa la mine, doar sunt perna ta. Dimineaţa nu mai ai tenul de catifea.
- Scuză-mă, draga mea. Nu am crema lângă mine, deci nu te mai uita.
- Hai trezeşte-te şi aranjează-te, nu mai sta aşa. Să ai o zi cu farmec, draga mea.

M-am trezit în picioare, m-am scos din pijamale
Mi-am luat papucii în picioare, m-am îmbrăcat ca atare
Am păşit pe coridoare şi-am ajuns la baie,
Mi-am făcut un duş, ce-am făcut azi-noapte, oare?

Plângea şi duşul atunci când mă vedea,
La naiba, unde-i crema mea?
O caut peste tot: "nu e nici aicea",
Offf, mă spăl pe dinţi şi plec aievea.

Mi-am pus teneşii-n picioare, celularul îmi suna
Era cea mai bună prietenă a mea,
- Doina, dragă, ne-ntâlnim la o cafea?
- Da dragă, dar mai întâi să-mi iau Doina mea.

O caut prin dulap, rafturi şi pân' la şifonier şi tot degeaba. Unde am pus-o? Unde am pus-o? Offf, doar nu pot ieşi aşa pe uşă, dar trebuie... am treabă şi i-am promis că ies şi la o cafea înainte de toate. Se aud ciocănituri în uşă...Am deschis.
- Bună, Doina. Ce faci? Vai dragă, aranjează-te şi tu înainte să ieşi din casă...
- Lasă astea. Neaţa şi ţie. Îmi caut crema, dar nu o găsesc. Ajută-mă să o caut, e de rău... şi perna m-a certat în dimineaţa asta.
- Şi eu aş fi făcut-o...
- mmmmhhhh....
- Nu mă mai privi aşa urât, a fost o glumă...

După îndelungi căutări....
Prietena mea s-a aşezat pe fotoliu şi a pornit televizorul, eu încă o căutam şi-i aminteam faptul că urma să mă-ntâlnesc cu o altă prietenă la o cafea. Dintr-o dată, ea spune:
- Uite-ţi fată Doina...
- Ce? Unde?
- UITE....

http://www.youtube.com/watch?v=xFmX7orbgZc

- Se pare că e vorba de o colaborare Krem-ăită aici.
- Termină cu glumele şi hai să mergem, ies şi-aşa
Am invitat-o şi pe ea la cafea cu noi. Când am ajuns acolo, ne-am aşezat la masă şi imediat mi-a reproşat.
- Ce-ai făcut azi-noapte, fată? Uită-te cum arăţi...
- Ai măă, lasă-mă, am o zi tare naşpa.
- Cum? De ce?
- Nu-şi găseşte crema, a spus Deea.
- Aaaaa... Cred că atragi atenţia azi (a spus-o râzând)
- Da, numai aşa întorc şi băieţii capul...în sensul invers.
Cele două râdeau iar eu îmi bagam capul în sân...nu-mi plăcea de mine. Dacă viaţa face farse, asta este una foarte proastă. Cine ar lăsa o fată aşa?
Au început să se uite una la cealaltă, se-atingeau cu coturile şi râdeau. Nu pricepeam nimic...
- Ce e?
Hahahahahaha.....hahahhahhahaha
- Ce e măi?
Şi începe uşor şi scoate crema din geantă, râzând de mine.
- Tuuuuuuu? Aşa-mi eşti prietenă?
- Stai dragă, că nu eu. Deea ţi-a luat-o ieri când a fost la tine, de aceea s-a şi reîntors azi la tine, să fie sigură de treabă. Mai ţii minte farsa facută de tine anul trecut? Eeeee...asta a fost răzbunarea, dar stai liniştită, eşti plină de Farmec.
- Despre care Doina vorbim? :))

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Read More

SuperParteneriat

Parteneriatul in blogosferă este ceva de care blogosfera se "agaţă" de fiecare dată. Multe lucruri le putem obţine doar prin intermediul parteneriatelor. Un blogger şi un partener colaborează atunci când amândoi au acelaşi target şi doar împreună îl pot atinge. Parteneriat înseamnă ca amândoi să benefieze de ajutor reciproc, înţelegere, rezultatul acestuia să fie cel dorit pentru ambele capete iar avantajele să fie reciproc.
Partenerul poate oferi ceva ce bloggerul nu poate oferi şi invers. Ei pot colabora în cadrul unui concurs sau pot avea un parteneriat media care are ca ţintă publicitatea.
Obiectivul unui parteneriat poate însemna: prezentarea unui produs, prezentarea unor beneficii în ceea ce priveşte utilizarea unor servicii, avantajele şi dezavantajele unui proiect etc.
Parteneriatul se desfăşoară în urma unor termeni contractuali acceptate de ambele părţi, respectarea acestora însemnând respectarea reciprocă pe perioada aleasă şi însemnată de ambele părţi pentru a obţine rezultatele optime dorite.
Marea majoritate a concursurilor din mediul online sunt organitate cu sponsori. În fond, asta înseamnă totul...Concursul are la bază anumite companii care pot oferi premii în urma acelui concurs iar ei se aleg la schimb cu publicitate. Istoricii îl numeau "troc", în prezent este numit "parteneriat" dar termenii au la bază "schimbul". Pe acest sistem funcţionează concursurile, companiile, campaniile online ş.a.m.d.
Posturile tv au parteneriate încheiate cu alte surse de informare pentru preluarea unor ştiri, informaţii pentru a putea fi prezentate, au parteneriate cu companii care-şi asigură publicitatea pe canalele tv (partener media), au parteneriate cu diferite companii care oferă premii pentru concursurile organizate (ex. X Factor,premiu oferit de Orange) s.a.m.d. Televiziunile trăiesc numai din parteneriate, chiar şi mobila din platoul de televiziune, decorul, totul, este asigurat de către partenerii acestora.

Ca blogger şi fondator al revistei Orizonturi Literare, parteneriatul înseamnă afacere. Doar împreună reuşim...

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Read More

SuperParteneriat

Parteneriatul in blogosferă este ceva de care blogosfera se "agaţă" de fiecare dată. Multe lucruri le putem obţine doar prin intermediul parteneriatelor. Un blogger şi un partener colaborează atunci când amândoi au acelaşi target şi doar împreună îl pot atinge. Parteneriat înseamnă ca amândoi să benefieze de ajutor reciproc, înţelegere, rezultatul acestuia să fie cel dorit pentru ambele capete iar avantajele să fie reciproc.
Partenerul poate oferi ceva ce bloggerul nu poate oferi şi invers. Ei pot colabora în cadrul unui concurs sau pot avea un parteneriat media care are ca ţintă publicitatea.
Obiectivul unui parteneriat poate însemna: prezentarea unui produs, prezentarea unor beneficii în ceea ce priveşte utilizarea unor servicii, avantajele şi dezavantajele unui proiect etc.
Parteneriatul se desfăşoară în urma unor termeni contractuali acceptate de ambele părţi, respectarea acestora însemnând respectarea reciprocă pe perioada aleasă şi însemnată de ambele părţi pentru a obţine rezultatele optime dorite.
Marea majoritate a concursurilor din mediul online sunt organitate cu sponsori. În fond, asta înseamnă totul...Concursul are la bază anumite companii care pot oferi premii în urma acelui concurs iar ei se aleg la schimb cu publicitate. Istoricii îl numeau "troc", în prezent este numit "parteneriat" dar termenii au la bază "schimbul". Pe acest sistem funcţionează concursurile, companiile, campaniile online ş.a.m.d.
Posturile tv au parteneriate încheiate cu alte surse de informare pentru preluarea unor ştiri, informaţii pentru a putea fi prezentate, au parteneriate cu companii care-şi asigură publicitatea pe canalele tv (partener media), au parteneriate cu diferite companii care oferă premii pentru concursurile organizate (ex. X Factor,premiu oferit de Orange) s.a.m.d. Televiziunile trăiesc numai din parteneriate, chiar şi mobila din platoul de televiziune, decorul, totul, este asigurat de către partenerii acestora.

Ca blogger şi fondator al revistei Orizonturi Literare, parteneriatul înseamnă afacere. Doar împreună reuşim...

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Read More

Revista sufletelor

A trecut mai bine de 5 luni de când a început totul. Era un vis, o dorinţă de exprimare şi o metodă de afirmare care zăcea în noi. Doream ceva nou, să cunoaştem necunoscutul, să interacţionăm cu oamenii, să le ascultăm gândurile prin ceea ce scriu şi prin talentul pe care îl săvârşesc. A fost o idee, de-aici a pornit ceea ce astăzi o numim Revista Orizonturi Literare.
Este o revistă de cultură dedicată tuturor oamenilor, din inimă pentru inimă. Căutăm frumosul pentru a-l promova, iubim arta sub toate aspectele ei şi felul cum oamenii se exprimă prin ea, tocmai de aceea trebuie promovaţi.
Împreună cu o bună prietenă, Rădoi Alina-Georgiana am pornit pe acest drum minunat. Împreună am fondat această revistă şi am făcut ca talentul să iasă la lumină şi să arate lumii minunăţiile sale. Revista este o metodă de a face talentul cunoscut. Cititorii, redactorii şi colaboratorii reprezintă pentru noi TOTUL. Fără ei, această revistă nu ar fi existat, cum fără colega mea, această revistă nu s-ar fi fondat.
Înainte de toate, am pus bazele prieteniei. Nu poate exista colaborare fără prietenie,încredere,susţinere şi implicare făţă de ceea ce facem. Tocmai de aceea, i-aş oferi cu cel mai mare drag figurina de la LuxuryGifts.ro drept cadou şi mulţumire pentru prietenie, colegialitate şi tot ceea ce a făcut pentru acest proiect.

"Dacă citeşti cu sufletul, vei înţelege multe..." (Dragomir Mihai-Viorel)

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Read More

Revista sufletelor

A trecut mai bine de 5 luni de când a început totul. Era un vis, o dorinţă de exprimare şi o metodă de afirmare care zăcea în noi. Doream ceva nou, să cunoaştem necunoscutul, să interacţionăm cu oamenii, să le ascultăm gândurile prin ceea ce scriu şi prin talentul pe care îl săvârşesc. A fost o idee, de-aici a pornit ceea ce astăzi o numim Revista Orizonturi Literare.
Este o revistă de cultură dedicată tuturor oamenilor, din inimă pentru inimă. Căutăm frumosul pentru a-l promova, iubim arta sub toate aspectele ei şi felul cum oamenii se exprimă prin ea, tocmai de aceea trebuie promovaţi.
Împreună cu o bună prietenă, Rădoi Alina-Georgiana am pornit pe acest drum minunat. Împreună am fondat această revistă şi am făcut ca talentul să iasă la lumină şi să arate lumii minunăţiile sale. Revista este o metodă de a face talentul cunoscut. Cititorii, redactorii şi colaboratorii reprezintă pentru noi TOTUL. Fără ei, această revistă nu ar fi existat, cum fără colega mea, această revistă nu s-ar fi fondat.
Înainte de toate, am pus bazele prieteniei. Nu poate exista colaborare fără prietenie,încredere,susţinere şi implicare făţă de ceea ce facem. Tocmai de aceea, i-aş oferi cu cel mai mare drag figurina de la LuxuryGifts.ro drept cadou şi mulţumire pentru prietenie, colegialitate şi tot ceea ce a făcut pentru acest proiect.

"Dacă citeşti cu sufletul, vei înţelege multe..." (Dragomir Mihai-Viorel)

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Read More

Viata pe bicicleta

Atatia kilometrii parcursi, atatea zile mergand, atatea ore pedaland pe o...bicicleta. Este sport, atat bicicleta cat si activitatea mea. Ce-mi place la ea? Ma-nteleg cu ea, suntem doar noi doi pe drumurile pustii, strabatem paduri si campuri intregi pentru a vizita si colinda natura. Ma simte si o simt, are saua atat de moale iar suspensiile imi fac drumul mai bun. Cadrul ei...ofera siguranta...
Nu e deajuns incat sa o pot descrie, dar o recomand. Inseamna placere, pasiune, entuziasm si sanatate, toate intr-o bicicleta. Renunt la tot, ma deconectez de aglomeratia din oras pentru a petrece cateva ore pe drumuri. Salutam oamenii pe langa care trecem pentru a face loc de altele. Ce poate fi mai minunat? Practic ciclismul din pasiune, ca sport... pentru sanatatea mea. Defapt, plimbarile mele pe inserate cu bicicleta timp de 2-3 ore nu cred ca il putem numi ciclism ci doar sport si relaxare in acelasi timp.
Iubesc faptul ca oamenii pe langa care trecem si natura ne alcatuiesc decorul. Colindam...colindam...colindam dar nu precum acei copii din casa in casa pentru a primi bomboane. De ce sa cred ce spun altii? De ce sa renunt la bicicleta in favoarea masinii? Nu o voi face niciodata... Masina inseamna ne-sport, consuma combustibil (adica bani) si este plictisitoare, adica sa stau inchis intr-o cutie din tabla si sa-i spun unde sa ma duca. Pe bicicleta e altfel, simt razele soarelui cum ma ating, adierea vantului prin par, sunt intr-o relatie deschisa cu tot ce este in jurul meu, in fond...bicicleta nu consuma combustibil (adica bani) si nu sunt nevoit sa stau inchis intr-o cutie de tabla, nu? Voi pentru ce optati?
Eu am renuntat la ideea unei masini, este prea costisitoare iar efecte benefice asupra mea nu are. Daca spune cineva ca: "masina te duce mai repede unde vrei", asta e adevarat dar nu e un beneficiu DIRECT asupra mea.
Pentru prima data, omul a inventat bicicleta, pe urma masina. Ce frumos o fi fost?, ma intreb. Fara masini, toti oamenii mergand pe biciclete, trecand unii pe langa altii si salutandu-se. As fi vrut sa traiesc in acea perioada, era foarte frumos, nu credeti? Lasati imaginatia sa vi se scurga pe doua roti si sa va poarte acolo unde nu va asteptati, doar asa veti cunoaste cu adevarat toate frumusetile acestui loc. Pana atunci, va doresc pedalare usoara in acest drum al vietii si sa aveti drumul bun, fara pene si gropi.

Read More

Viata pe bicicleta

Atatia kilometrii parcursi, atatea zile mergand, atatea ore pedaland pe o...bicicleta. Este sport, atat bicicleta cat si activitatea mea. Ce-mi place la ea? Ma-nteleg cu ea, suntem doar noi doi pe drumurile pustii, strabatem paduri si campuri intregi pentru a vizita si colinda natura. Ma simte si o simt, are saua atat de moale iar suspensiile imi fac drumul mai bun. Cadrul ei...ofera siguranta...
Nu e deajuns incat sa o pot descrie, dar o recomand. Inseamna placere, pasiune, entuziasm si sanatate, toate intr-o bicicleta. Renunt la tot, ma deconectez de aglomeratia din oras pentru a petrece cateva ore pe drumuri. Salutam oamenii pe langa care trecem pentru a face loc de altele. Ce poate fi mai minunat? Practic ciclismul din pasiune, ca sport... pentru sanatatea mea. Defapt, plimbarile mele pe inserate cu bicicleta timp de 2-3 ore nu cred ca il putem numi ciclism ci doar sport si relaxare in acelasi timp.
Iubesc faptul ca oamenii pe langa care trecem si natura ne alcatuiesc decorul. Colindam...colindam...colindam dar nu precum acei copii din casa in casa pentru a primi bomboane. De ce sa cred ce spun altii? De ce sa renunt la bicicleta in favoarea masinii? Nu o voi face niciodata... Masina inseamna ne-sport, consuma combustibil (adica bani) si este plictisitoare, adica sa stau inchis intr-o cutie din tabla si sa-i spun unde sa ma duca. Pe bicicleta e altfel, simt razele soarelui cum ma ating, adierea vantului prin par, sunt intr-o relatie deschisa cu tot ce este in jurul meu, in fond...bicicleta nu consuma combustibil (adica bani) si nu sunt nevoit sa stau inchis intr-o cutie de tabla, nu? Voi pentru ce optati?
Eu am renuntat la ideea unei masini, este prea costisitoare iar efecte benefice asupra mea nu are. Daca spune cineva ca: "masina te duce mai repede unde vrei", asta e adevarat dar nu e un beneficiu DIRECT asupra mea.
Pentru prima data, omul a inventat bicicleta, pe urma masina. Ce frumos o fi fost?, ma intreb. Fara masini, toti oamenii mergand pe biciclete, trecand unii pe langa altii si salutandu-se. As fi vrut sa traiesc in acea perioada, era foarte frumos, nu credeti? Lasati imaginatia sa vi se scurga pe doua roti si sa va poarte acolo unde nu va asteptati, doar asa veti cunoaste cu adevarat toate frumusetile acestui loc. Pana atunci, va doresc pedalare usoara in acest drum al vietii si sa aveti drumul bun, fara pene si gropi.

Read More

Crăciunul în cele mai frumoase povestiri

Dragă Moşule,

Au trecut atâţia ani şi eu încă îţi scriu. Încă vreau să te simt, să-mi aduci dulciuri, să mă trezesc cu acelaşi entuziam cu care mă trezeam odată, doar să găsesc cadouri sub brad. Crăciunul în cele mai frumoase povestiri se petrecea când eram mic, când simţeam mireasma Sărbătorilor de iarnă, când pe străzi se auzeau colindători şi chicoteli de copii care trăgeau sania după ei. Ahh, ce vremuri, Moşule. Îmi este dor de tine... Nu te-am mai văzut de-atâta timp, nu te-am mai simţit decât prin sufletul frăţiorului meu mai mic care încă te vede, decât prin sunetul altor copii care colindau străzile şi cam...atât. Ce-ai făcut toată această perioadă, Moşule? Pe unde ai fost? I-ai vizitat pe toţi copii, de mine ai uitat, chiar dacă îţi scriu mereu. Încă mai sunt copil, încă visez, încă mai am dorinţe, încă mă bucur de toate lucrurile din jurul meu, încă mă uit la desene animate şi încă cred în tine.

Anii au trecut, Moşule, în felul acesta am crescut şi eu, din acest motiv nu m-ai mai vizitat de câţiva ani. Să ştii că am rămas acelaşi copil cuminte care-nvaţă şi-şi face temele la timp. În plus, îţi spun, Moşule, că în toată perioada asta în care ai lipsit nu am stat degeaba. M-am înscris la SuperBlog, unde sper să câştig şi eu, pe măsura muncii mele şi am fondat o revistă, împreună cu o bună prietenă. Următorul număr al revistei ţi-l dedic, Moşule. Vreau să devin şi eu un Moş pentru cei care sunt mereu alături de noi şi împreună să sărbătorim Crăciunul pe Orizonturi Literare.

Offf... am rămas cu doar două dorinţe: SuperBlog şi revista. Mai e puţin... am să te aştept, aşa cum o fac în fiecare an, cu brăduţul împodobit, cu aceeaşi căldură sufletească, cu o farfurie de prăjituri şi fursecuri şi cu acelaşi suflet de copil, pregătit să-ţi citesc o poezie. Vei veni, Moşule? Sau îmi voi semna în calendar încă un an de aşteptare?

Te aştept...Până atunci am să citesc o poveste: Spiriduşii Crăciunului de Charles Dickens.

CRĂCIUN FERICIT!

Semnat,

---un suflet de copil---

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Read More

Crăciunul în cele mai frumoase povestiri

Dragă Moşule,

Au trecut atâţia ani şi eu încă îţi scriu. Încă vreau să te simt, să-mi aduci dulciuri, să mă trezesc cu acelaşi entuziam cu care mă trezeam odată, doar să găsesc cadouri sub brad. Crăciunul în cele mai frumoase povestiri se petrecea când eram mic, când simţeam mireasma Sărbătorilor de iarnă, când pe străzi se auzeau colindători şi chicoteli de copii care trăgeau sania după ei. Ahh, ce vremuri, Moşule. Îmi este dor de tine... Nu te-am mai văzut de-atâta timp, nu te-am mai simţit decât prin sufletul frăţiorului meu mai mic care încă te vede, decât prin sunetul altor copii care colindau străzile şi cam...atât. Ce-ai făcut toată această perioadă, Moşule? Pe unde ai fost? I-ai vizitat pe toţi copii, de mine ai uitat, chiar dacă îţi scriu mereu. Încă mai sunt copil, încă visez, încă mai am dorinţe, încă mă bucur de toate lucrurile din jurul meu, încă mă uit la desene animate şi încă cred în tine.

Anii au trecut, Moşule, în felul acesta am crescut şi eu, din acest motiv nu m-ai mai vizitat de câţiva ani. Să ştii că am rămas acelaşi copil cuminte care-nvaţă şi-şi face temele la timp. În plus, îţi spun, Moşule, că în toată perioada asta în care ai lipsit nu am stat degeaba. M-am înscris la SuperBlog, unde sper să câştig şi eu, pe măsura muncii mele şi am fondat o revistă, împreună cu o bună prietenă. Următorul număr al revistei ţi-l dedic, Moşule. Vreau să devin şi eu un Moş pentru cei care sunt mereu alături de noi şi împreună să sărbătorim Crăciunul pe Orizonturi Literare.

Offf... am rămas cu doar două dorinţe: SuperBlog şi revista. Mai e puţin... am să te aştept, aşa cum o fac în fiecare an, cu brăduţul împodobit, cu aceeaşi căldură sufletească, cu o farfurie de prăjituri şi fursecuri şi cu acelaşi suflet de copil, pregătit să-ţi citesc o poezie. Vei veni, Moşule? Sau îmi voi semna în calendar încă un an de aşteptare?

Te aştept...Până atunci am să citesc o poveste: Spiriduşii Crăciunului de Charles Dickens.

CRĂCIUN FERICIT!

Semnat,

---un suflet de copil---

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Read More

Ambasador pentru o zi: Dream Car Art Contest

Am păşit timid în lumea lor, într-o clădire portocalie pe care scrie "Şcoala generală cu clasele I-VIII", dincolo de o uşă închisă la culoare după care se aud chicoteli şi alte sunete pline de entuziasm şi veselie.

- Bună dimineaţă, copii.
- Buuunnnăăăă diiiimineaţa, doamna învăţătoare, cuvinte lungi iesite dintr-un cor de copii.
- Copii, astăzi avem un invitat special pentru voi. Dl. Dragomir Mihai-Viorel este ambasador în cadrul competiţiei DREAM CAR ART CONTEST, organizat de Toyota. Vă las să vă cunoaşteţi şi să vă spună de ce se află azi aici, printre noi.

- Bună, copii. Numele meu este Dragomir Mihai-Viorel şi după cum a spus şi doamna învăţătoare, sunt ambasador în cadrul competiţiei DREAM CAR ART CONTEST. De aceea mă aflu aici alături de voi. Vreau să vă întreb: Câţi dintre voi sunteti pasionaţi de desen şi desenaţi?
- Eu, eu, eu, eu,eu,eu,eu,eu,eu....eu. Majoritatea sau toţi au început să se agite în bănci şi să spună fiecare că desenează.
- Staţi, staţi, staţi...ridicaţi o mână cei care desenaţi.
-...
TOŢI? a fost prima reacţie din capul meu.Toată clasa era cu mânuţele pe sus. Asta înseamnă că este o clasă foarte creativă, care-şi expun la liber ceea ce gândesc prin desenele şi picturile pe care le fac.
- Bun. Înseamnă că nu am venit aici degeaba. Unul sau mai mulţi dintre voi pot fi câştigătorii concursului nostru. Căutăm imaginaţie la voi, vrem să ne desenaţi maşinuţe, aşa cum vă place vouă să desenaţi. Tare aş vrea să vă văd cum desenaţi...
- Dar avem desene la noi, a spus o fetiţă din banca a treia.
- Da? Păi...şi nu vreţi să-mi arătaţi şi mie?
Deodată, toţii copii au început să scotocească prin ghiozdănele după desene, după care le-au pus pe masă. Am trecut pe la fiecare prin drept şi am privit către ceea ce au desenat. Superbe desene...superbe...superbe. De la căsuţe la animăluţe, de la omuleţi la maşinuţe şi de la flori la peştişori. Sunt foarte talentaţi iar asta mă bucură. Talentul trebuie exploatat şi promovat iar aceşti copii vor ajunge unde trebuie cu acest talent.
- Desenaţi cu toţii foarte frumos, copii. Sunt desene superbe. Presupun că aveti cu toţii "Foarte bine" la desen, nu?
- Daaaaaaaa, un strigăt în cor.
- Mă bucur. Acum o să vă pun şi eu să desenaţi maşinuţe, mai exact: cum arată maşina din imaginaţia voastră, pentru cei care sunt încântaţi să participe la concursul nostru. Puteţi câştiga o călătorie în Japonia şi multe alte premii, cum ar fi: tablete, telefoane, seturi de tempera pentru desene şi alte premii speciale. Ia să aud cine vrea să participe?
- Euuuu!, toată clasa a strigat şi erau atât de entuziasmaţi de concurs încât presupun că nu mai aveau răbdare până să se pună să deseneze.
Radiam de bucurie odată cu ei. Erau atât de fericiţi şi entuziasmaţi încât mi-au transmis şi mie starea asta. Le doresc mult succes şi îmi pare rău ca nu-i putem premia pe toţi, fiindcă cu toţii sunt foarte talentaţi. Copii au mai multe culori pe paleta de desen decât putem observa noi... Ei ne "colorează" lumea.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Read More

Ambasador pentru o zi: Dream Car Art Contest

Am păşit timid în lumea lor, într-o clădire portocalie pe care scrie "Şcoala generală cu clasele I-VIII", dincolo de o uşă închisă la culoare după care se aud chicoteli şi alte sunete pline de entuziasm şi veselie.

- Bună dimineaţă, copii.
- Buuunnnăăăă diiiimineaţa, doamna învăţătoare, cuvinte lungi iesite dintr-un cor de copii.
- Copii, astăzi avem un invitat special pentru voi. Dl. Dragomir Mihai-Viorel este ambasador în cadrul competiţiei DREAM CAR ART CONTEST, organizat de Toyota. Vă las să vă cunoaşteţi şi să vă spună de ce se află azi aici, printre noi.

- Bună, copii. Numele meu este Dragomir Mihai-Viorel şi după cum a spus şi doamna învăţătoare, sunt ambasador în cadrul competiţiei DREAM CAR ART CONTEST. De aceea mă aflu aici alături de voi. Vreau să vă întreb: Câţi dintre voi sunteti pasionaţi de desen şi desenaţi?
- Eu, eu, eu, eu,eu,eu,eu,eu,eu....eu. Majoritatea sau toţi au început să se agite în bănci şi să spună fiecare că desenează.
- Staţi, staţi, staţi...ridicaţi o mână cei care desenaţi.
-...
TOŢI? a fost prima reacţie din capul meu.Toată clasa era cu mânuţele pe sus. Asta înseamnă că este o clasă foarte creativă, care-şi expun la liber ceea ce gândesc prin desenele şi picturile pe care le fac.
- Bun. Înseamnă că nu am venit aici degeaba. Unul sau mai mulţi dintre voi pot fi câştigătorii concursului nostru. Căutăm imaginaţie la voi, vrem să ne desenaţi maşinuţe, aşa cum vă place vouă să desenaţi. Tare aş vrea să vă văd cum desenaţi...
- Dar avem desene la noi, a spus o fetiţă din banca a treia.
- Da? Păi...şi nu vreţi să-mi arătaţi şi mie?
Deodată, toţii copii au început să scotocească prin ghiozdănele după desene, după care le-au pus pe masă. Am trecut pe la fiecare prin drept şi am privit către ceea ce au desenat. Superbe desene...superbe...superbe. De la căsuţe la animăluţe, de la omuleţi la maşinuţe şi de la flori la peştişori. Sunt foarte talentaţi iar asta mă bucură. Talentul trebuie exploatat şi promovat iar aceşti copii vor ajunge unde trebuie cu acest talent.
- Desenaţi cu toţii foarte frumos, copii. Sunt desene superbe. Presupun că aveti cu toţii "Foarte bine" la desen, nu?
- Daaaaaaaa, un strigăt în cor.
- Mă bucur. Acum o să vă pun şi eu să desenaţi maşinuţe, mai exact: cum arată maşina din imaginaţia voastră, pentru cei care sunt încântaţi să participe la concursul nostru. Puteţi câştiga o călătorie în Japonia şi multe alte premii, cum ar fi: tablete, telefoane, seturi de tempera pentru desene şi alte premii speciale. Ia să aud cine vrea să participe?
- Euuuu!, toată clasa a strigat şi erau atât de entuziasmaţi de concurs încât presupun că nu mai aveau răbdare până să se pună să deseneze.
Radiam de bucurie odată cu ei. Erau atât de fericiţi şi entuziasmaţi încât mi-au transmis şi mie starea asta. Le doresc mult succes şi îmi pare rău ca nu-i putem premia pe toţi, fiindcă cu toţii sunt foarte talentaţi. Copii au mai multe culori pe paleta de desen decât putem observa noi... Ei ne "colorează" lumea.

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Read More

Haine...haine...haine

Haine? mmm... Mama întotdeauna a fost cu ele. Când eram mic, aveam mai multe haine decât jucării. Mă rugam de ea să-mi cumpere o jucărie. Pe majoritatea nu prea le purtam, eram prea mic, nu eu făceam cumpărăturile ci ea şi nu-mi cumpăra întotdeauna ceva care să-mi placă mie, conta să-i placă ei. În viziunea ei, toate erau perfecte. "Îmbracămintea e o artă", îmi spunea ea "...şi este cu adevărat valorificată de persoana care o poartă". Da, sigur... iar marmota a învelit pinguinul în staniol. Aşa era, nu?

Anii au trecut, îmi cumpăr singur hainele. Nu îmi cumpăr cele mai sofisticate haine şi-mi plac hainele largi. Zilele le îmbin în clasicul blug cu tricou/bluză sau la evenimente mă îmbrac într-o ţinută office. Atât... Eu nu-mi cumpăr haine doar să am, să fie acolo la număr. Ţinuta perfectă pentru mine este ţinuta în care mă simt bine.
Trebuie doar să fie curată, calcată şi să arate bine. Sigur le-ar scade magazinelor vânzările dacă majoritatea ar fi ca mine şi sigur le-ar creşte dacă majoritatea ar fi ca mama.
Dimineaţa când mă trezesc mă uit în agendă să văd ce activităţi am pentru a ştii cu ce să mă îmbrac. Azi o ardem ca gaşcă prin oraş degeaba. Merge un sfânt tricou şi o pereche de blugi miruită de soartă. În căutarea abstractului, specialului, uităm să mai observăm clasicul. Sunt de modă veche, cel puţin la gusturile în materie de haine. Pe mine simplul şi clasicul mă atrag, aşa sunt eu, aşa suntem noi...bărbaţii, poate sunt şi din specia noastră exemplare care au un ritual întreg până-şi aleg hainele cu care să se îmbrace sau au gusturi d'astea prea fine în materie de haine. Pun preţ mai mare pe mine decât pe haine. Este adevărat că hainele creează o primă impresie dar şi noi o facem, iar în fond, o persoană stă cu noi şi/sau vorbeşte cu noi nu cu hainele de pe noi. E un cerc vicios aici...
Oamenii care-şi cumpără haine tot timpul doar să fie în ton cu moda, consider că ori au haine pe creier, ori au prea mulţi bani şi trebuie să scape cumva de ei. Avem grijă să cumpărăm, dar mai bine nu le îngrijim pe cele pe care le avem şi cu banii ceilalţi putem face altceva?
La evenimente nu m-am prezentat cu haine noi. La concursul de creaţie literară de-acum patru ani, m-am prezentat într-o ţinută office în prima zi iar în a doua zi m-am prezentat în tricou şi blugi. Eu am avut impact asupra publicului, nu hainele. Ei mi-au acordat premiul pentru ceea ce am făcut acolo, nu pentru hainele purtate. Am purtat haine în care m-am simţit confortabil...
Felul cum sunt întreţinute hainele este cel mai important. Hainele pot arăta ca noi după o perioadă foarte lungă de timp dacă sunt întreţinute cum trebuie. El este unul dintre prietenii mei, care mă ajută să-mi întreţin hainele călcate cum trebuie şi să arate perfect pentru ziua următoare:

L-am cumpărat din lista cu oferte şi promoţii deschise la categoria de electrocasnice. Îl cheamă Bosch şi ştie întotdeauna cât trebuie să se încălzească, pentru mine.....să-mi facă hainele PERFECTE. Eu l-am ales, fiindcă a ştiut să iasă în evidenţă prin design dar şi prin proprietăţile sale tehnice.

Omul poartă haina, nu haina pe om. Însă chiar dacă nu punem mare preţ pe haine, trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce alegem, fiindcă ceea ce purtăm (fie că e nou sau vechi), reprezintă o bucăţică din noi.


Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Read More

Haine...haine...haine

Haine? mmm... Mama întotdeauna a fost cu ele. Când eram mic, aveam mai multe haine decât jucării. Mă rugam de ea să-mi cumpere o jucărie. Pe majoritatea nu prea le purtam, eram prea mic, nu eu făceam cumpărăturile ci ea şi nu-mi cumpăra întotdeauna ceva care să-mi placă mie, conta să-i placă ei. În viziunea ei, toate erau perfecte. "Îmbracămintea e o artă", îmi spunea ea "...şi este cu adevărat valorificată de persoana care o poartă". Da, sigur... iar marmota a învelit pinguinul în staniol. Aşa era, nu?

Anii au trecut, îmi cumpăr singur hainele. Nu îmi cumpăr cele mai sofisticate haine şi-mi plac hainele largi. Zilele le îmbin în clasicul blug cu tricou/bluză sau la evenimente mă îmbrac într-o ţinută office. Atât... Eu nu-mi cumpăr haine doar să am, să fie acolo la număr. Ţinuta perfectă pentru mine este ţinuta în care mă simt bine.
Trebuie doar să fie curată, calcată şi să arate bine. Sigur le-ar scade magazinelor vânzările dacă majoritatea ar fi ca mine şi sigur le-ar creşte dacă majoritatea ar fi ca mama.
Dimineaţa când mă trezesc mă uit în agendă să văd ce activităţi am pentru a ştii cu ce să mă îmbrac. Azi o ardem ca gaşcă prin oraş degeaba. Merge un sfânt tricou şi o pereche de blugi miruită de soartă. În căutarea abstractului, specialului, uităm să mai observăm clasicul. Sunt de modă veche, cel puţin la gusturile în materie de haine. Pe mine simplul şi clasicul mă atrag, aşa sunt eu, aşa suntem noi...bărbaţii, poate sunt şi din specia noastră exemplare care au un ritual întreg până-şi aleg hainele cu care să se îmbrace sau au gusturi d'astea prea fine în materie de haine. Pun preţ mai mare pe mine decât pe haine. Este adevărat că hainele creează o primă impresie dar şi noi o facem, iar în fond, o persoană stă cu noi şi/sau vorbeşte cu noi nu cu hainele de pe noi. E un cerc vicios aici...
Oamenii care-şi cumpără haine tot timpul doar să fie în ton cu moda, consider că ori au haine pe creier, ori au prea mulţi bani şi trebuie să scape cumva de ei. Avem grijă să cumpărăm, dar mai bine nu le îngrijim pe cele pe care le avem şi cu banii ceilalţi putem face altceva?
La evenimente nu m-am prezentat cu haine noi. La concursul de creaţie literară de-acum patru ani, m-am prezentat într-o ţinută office în prima zi iar în a doua zi m-am prezentat în tricou şi blugi. Eu am avut impact asupra publicului, nu hainele. Ei mi-au acordat premiul pentru ceea ce am făcut acolo, nu pentru hainele purtate. Am purtat haine în care m-am simţit confortabil...
Felul cum sunt întreţinute hainele este cel mai important. Hainele pot arăta ca noi după o perioadă foarte lungă de timp dacă sunt întreţinute cum trebuie. El este unul dintre prietenii mei, care mă ajută să-mi întreţin hainele călcate cum trebuie şi să arate perfect pentru ziua următoare:

L-am cumpărat din lista cu oferte şi promoţii deschise la categoria de electrocasnice. Îl cheamă Bosch şi ştie întotdeauna cât trebuie să se încălzească, pentru mine.....să-mi facă hainele PERFECTE. Eu l-am ales, fiindcă a ştiut să iasă în evidenţă prin design dar şi prin proprietăţile sale tehnice.

Omul poartă haina, nu haina pe om. Însă chiar dacă nu punem mare preţ pe haine, trebuie să fim întotdeauna atenţi la ceea ce alegem, fiindcă ceea ce purtăm (fie că e nou sau vechi), reprezintă o bucăţică din noi.


Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Read More