11.11.2013

Brânză muzicală?





Sunt fan branză prin ceea ce fac, gândesc şi mă exprim. Să fii atât de ataşat de ceva, oamenii ar considera-o obsesie, eu o consider altfel. Consider o legatură de toată brânza între noi, ceva moale, umed şi apetisant.
Primul care i-a simţit gustul a fost limba, care a atins-o delicat şi a savurat-o în toată splendoarea ei. Da, e albă, preparată din lapte iar noi o numim brânză. Un produs din lapte de care suntem dependenţi. De ce spun asta? Omul este vârful în lanţul tropic, suntem consideraţi superiori şi independenţi, că nu depindem de nimeni şi nimic, dar teoria este total greşită. Întotdeauna am depins de un aliment: laptele, şi derivatele acestuia. Încă de când ne naştem suntem dependenţi de laptele matern, care ne ajută la dezvoltate. După ce creştem, suntem dependenţi de brânză si de mâncărurile pe care le preparăm cu ajutorul acestui produs.
Pasiunea mea este de a scrie, scriu versuri (poezii şi texte pentru piese). M-am hotărât să-mi arăt pasiunea faţă de brânză prin pasiunea de a scrie poezii:






E dulce sau sărată, stă în frigider


Vine de undeva, parcă din nicăieri,


Provine din lapte şi reprezintă masa


De prânz sau cină, o mănânc...gata.





O tai cu cuţitul, e aşa untoasă


E dulce, se topeşte-n gură, gustoasă,


E nutritivă, delicioasă, cea mai bună mâncare


Simplă sau preparată, spaghete sau macaroane.





O iubesc, e nelipsită din viaţa mea



O ating, o simt, parcă e de catifea,


E moale, e singură, este a mea


O am pe viaţă, este brânza mea.



O altă pasiune pe care o am este muzica. Scriu partea de text pentru piese. Acesta este un mod de a exprima ceea ce gândesc şi simt prin note muzicale. Am scris partea de text iar cu ajutorul unui prieten foarte bun, Dume (numele de scenă), am făcut o piesă despre brânză. Audiţie plăcută:





Artist/Voce: DUME


Text: Dragomir Mihai-Viorel




Dacă viaţa îţi dă lapte, fă brânză!


Articol scris pentru SuperBlog 2013


Share:

Brânză muzicală?



Sunt fan branză prin ceea ce fac, gândesc şi mă exprim. Să fii atât de ataşat de ceva, oamenii ar considera-o obsesie, eu o consider altfel. Consider o legatură de toată brânza între noi, ceva moale, umed şi apetisant.
Primul care i-a simţit gustul a fost limba, care a atins-o delicat şi a savurat-o în toată splendoarea ei. Da, e albă, preparată din lapte iar noi o numim brânză. Un produs din lapte de care suntem dependenţi. De ce spun asta? Omul este vârful în lanţul tropic, suntem consideraţi superiori şi independenţi, că nu depindem de nimeni şi nimic, dar teoria este total greşită. Întotdeauna am depins de un aliment: laptele, şi derivatele acestuia. Încă de când ne naştem suntem dependenţi de laptele matern, care ne ajută la dezvoltate. După ce creştem, suntem dependenţi de brânză si de mâncărurile pe care le preparăm cu ajutorul acestui produs.
Pasiunea mea este de a scrie, scriu versuri (poezii şi texte pentru piese). M-am hotărât să-mi arăt pasiunea faţă de brânză prin pasiunea de a scrie poezii:


E dulce sau sărată, stă în frigider
Vine de undeva, parcă din nicăieri,
Provine din lapte şi reprezintă masa
De prânz sau cină, o mănânc...gata.

O tai cu cuţitul, e aşa untoasă
E dulce, se topeşte-n gură, gustoasă,
E nutritivă, delicioasă, cea mai bună mâncare
Simplă sau preparată, spaghete sau macaroane.

O iubesc, e nelipsită din viaţa mea

O ating, o simt, parcă e de catifea,
E moale, e singură, este a mea
O am pe viaţă, este brânza mea.


O altă pasiune pe care o am este muzica. Scriu partea de text pentru piese. Acesta este un mod de a exprima ceea ce gândesc şi simt prin note muzicale. Am scris partea de text iar cu ajutorul unui prieten foarte bun, Dume (numele de scenă), am făcut o piesă despre brânză. Audiţie plăcută:


Artist/Voce: DUME
Text: Dragomir Mihai-Viorel

Dacă viaţa îţi dă lapte, fă brânză!

Articol scris pentru SuperBlog 2013

Share:

06.11.2013

Vis american în suflet românesc



Ce-mi place în USA? Totul, oamenii, locurile, punctele turistice chiar şi clădirile. Îmi doresc să călătoresc, este pasiunea mea iar prin programul work and travel mi s-a oferit ocazia ca timp de trei luni, să simt mirosul continentului american, să inspir aerul american, să trăiesc în America, să muncesc acolo dar să mă şi bucur de zonă.
Am luat avionul şi dus am fost. Am privit cum mă ridic de la sol, cum mă desprind încet de România şi cu gândul că voi păşi pentru prima dată pe pământ american am zburat ore în şir.
Nu ştiu cât de repede s-au scurs orele fiindcă eu nu le-am dat importanţă. Eram prea fascinat de ceea ce urma, eram entuziasmat, eram eu...mai bucuros ca oricând. Am simţit aerul american de-ndată ce avionul a ajuns la sol şi încet, încet a oprit şi am început să coborâm pe rând din el.
I'M HEREEEEE!, am strigat. Toată lumea s-a uitat ciudat la mine, probabil toţi cei din jur m-au considerat un ciudat sau un nebun dar eu eram entuziasmat că eram acolo.
Aceasta este o vacanţă specială pentru mine, mai ales că este prima mea vacanţă.
Era atâta lume în jur, clădirile aşa înalte, maşinile nu lipseau din peisaj, am trecut pe străzi pe care s-au filmat diferite filme de acţiune, am ajuns la Statuia Libertăţii şi mi-am bucurat privirea admirând-o în realitate. Oraşul New York este minunat. Este locul unde am ales să rămân pentru trei luni. Am decis să trăiesc viaţa de zi dar şi viaţa de noapte în stil american, dar mai întâi serviciul.


Sunt aici într-un schimb de experienţă la o companie de IT, companie activă de peste 15 ani de zile care semnează profesionalismul pe lucrările sale. Acest job îmi oferă un program foarte lejer, de doar 6 ore de muncă pe zi, de luni pana vineri iar acest lucru mă bucură fiindcă am destul timp liber şi pentru mine. După serviciu, am mers la cumpărături. Mi-am cumpărat de toate, de la haine, încălţăminte, accesorii până la gadgeturi. Vreau suveniruri, cât mai multe suveniruri... Când ajung acasă, vreau să-mi "împodobesc" camera cu lucruri de-aici fiindcă nu ştiu când am să mai revin pe pământ american.
Totul e diferit, diferit de frumos. Aici e o plăcere să te plimbi pe străzi, e o plăcere să priveşti parcurile, să stai pe bancă să-i vezi pe oameni, să-i simţi, să stai de vorbă cu ei, să înveţi lucruri noi şi să le cunoşti cultura.
A sosit şi noaptea. M-am îmbrăcat cu ceva haine de ieşeală şi am păşit în club, în MEGA-Club, dacă aş putea spune aşa. Dacă la noi când spunem că e "atmosferă" în club ne referim că e clubul plin, înseamnă că românii ar trebui să vină aici să vadă ce înseamnă cu adevărat "atmosferă". Lasere, lumini, multă lume, spaţiu mare dedicat dansului, animatoare, barmanul face spectacol cu jongleriile lui cu sticle şi pahare, băuturi care mai de care, rrrrrrr.... Mi-au zburat fugitiv ochii în toate direcţiile.
Am intrat în jocul american, m-am dus la bar, am comandat ceva, am privit în jur şi apoi a început distracţia. Am zărit-o, era îmbrăcată în roşu, era brunetă şi avea ochii negrii. Era superbă, avea o siluetă de invidiat şi un corp atât de apetisant. M-am dus la ea şi am invitat-o la dans. S-a uitat puţin ciudat la mine, asta din două motive: un necunoscut o invită la dans iar accentul meu mă trada, şi-a dat seama că nu sunt din zonă. A acceptat, am dansat împreună vreo 4-5 dansuri, apoi ne-am aşezat la o masă şi am început să vorbim în timp ce consumam câte ceva, pentru a merge vorba.
A doua zi, după serviciu, ne-am dat întâlnire.A venit... Împreună am păşit într-un restaurant din New York pentru a
lua prânzul, era o oportunitate pentru amândoi de a ne cunoaşte mai
bine.Zilele s-au scurs alături de ea, zilnic am vizitat împreună, diferite
locuri care atrag turişti, mi-a fost precum un ghid turistic, ea ştia
cel mai bine locurile. Împreună am vizitat: Parcul Central din Manhattan care are o lungime de patru kilometri, apoi a urmat Muzeul de Artă Modernă din New York, Grand Central Terminal - impresionanta gară din inima Manhattanului, impresionantul pod Brooklyn, celebrul bulevard 5th Avenue, catedrala Sf. Patrick iar la final ne-am petrecut o zi pe insula Ellis, cu ocazia asta m-am plimbat şi cu feribotul.



Zilele au fost minunate, cele trei luni s-au scurs atât de rapid de parcă ar fi fost trei zile. Am plecat de-acolo cu mai multă experienţă în domeniul muncii pe care îl practic, cu satisfacţia că am vizitat cele mai impresionante locuri de-acolo dar şi cu satisfacţia ca nu mă întorc singur în ţară, ci impreună cu ea. Am implicat-o în continuare în vacanţa organizată de mine pe meleaguri româneşti. Dacă ea mi-a arătat o bucăţică din America, acum este rândul meu să-i arăt o bucăţică din România.

Tu cum ţi-ai petrecut vacanţa în S.U.A.? Doreşti să revii pe continentul american?


Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2013.



Share:

Vis american în suflet românesc

Ce-mi place în USA? Totul, oamenii, locurile, punctele turistice chiar şi clădirile. Îmi doresc să călătoresc, este pasiunea mea iar prin programul work and travel mi s-a oferit ocazia ca timp de trei luni, să simt mirosul continentului american, să inspir aerul american, să trăiesc în America, să muncesc acolo dar să mă şi bucur de zonă.
Am luat avionul şi dus am fost. Am privit cum mă ridic de la sol, cum mă desprind încet de România şi cu gândul că voi păşi pentru prima dată pe pământ american am zburat ore în şir.
Nu ştiu cât de repede s-au scurs orele fiindcă eu nu le-am dat importanţă. Eram prea fascinat de ceea ce urma, eram entuziasmat, eram eu...mai bucuros ca oricând. Am simţit aerul american de-ndată ce avionul a ajuns la sol şi încet, încet a oprit şi am început să coborâm pe rând din el.
I'M HEREEEEE!, am strigat. Toată lumea s-a uitat ciudat la mine, probabil toţi cei din jur m-au considerat un ciudat sau un nebun dar eu eram entuziasmat că eram acolo.
Aceasta este o vacanţă specială pentru mine, mai ales că este prima mea vacanţă.
Era atâta lume în jur, clădirile aşa înalte, maşinile nu lipseau din peisaj, am trecut pe străzi pe care s-au filmat diferite filme de acţiune, am ajuns la Statuia Libertăţii şi mi-am bucurat privirea admirând-o în realitate. Oraşul New York este minunat. Este locul unde am ales să rămân pentru trei luni. Am decis să trăiesc viaţa de zi dar şi viaţa de noapte în stil american, dar mai întâi serviciul.
Sunt aici într-un schimb de experienţă la o companie de IT, companie activă de peste 15 ani de zile care semnează profesionalismul pe lucrările sale. Acest job îmi oferă un program foarte lejer, de doar 6 ore de muncă pe zi, de luni pana vineri iar acest lucru mă bucură fiindcă am destul timp liber şi pentru mine. După serviciu, am mers la cumpărături. Mi-am cumpărat de toate, de la haine, încălţăminte, accesorii până la gadgeturi. Vreau suveniruri, cât mai multe suveniruri... Când ajung acasă, vreau să-mi "împodobesc" camera cu lucruri de-aici fiindcă nu ştiu când am să mai revin pe pământ american.
Totul e diferit, diferit de frumos. Aici e o plăcere să te plimbi pe străzi, e o plăcere să priveşti parcurile, să stai pe bancă să-i vezi pe oameni, să-i simţi, să stai de vorbă cu ei, să înveţi lucruri noi şi să le cunoşti cultura.
A sosit şi noaptea. M-am îmbrăcat cu ceva haine de ieşeală şi am păşit în club, în MEGA-Club, dacă aş putea spune aşa. Dacă la noi când spunem că e "atmosferă" în club ne referim că e clubul plin, înseamnă că românii ar trebui să vină aici să vadă ce înseamnă cu adevărat "atmosferă". Lasere, lumini, multă lume, spaţiu mare dedicat dansului, animatoare, barmanul face spectacol cu jongleriile lui cu sticle şi pahare, băuturi care mai de care, rrrrrrr.... Mi-au zburat fugitiv ochii în toate direcţiile.
Am intrat în jocul american, m-am dus la bar, am comandat ceva, am privit în jur şi apoi a început distracţia. Am zărit-o, era îmbrăcată în roşu, era brunetă şi avea ochii negrii. Era superbă, avea o siluetă de invidiat şi un corp atât de apetisant. M-am dus la ea şi am invitat-o la dans. S-a uitat puţin ciudat la mine, asta din două motive: un necunoscut o invită la dans iar accentul meu mă trada, şi-a dat seama că nu sunt din zonă. A acceptat, am dansat împreună vreo 4-5 dansuri, apoi ne-am aşezat la o masă şi am început să vorbim în timp ce consumam câte ceva, pentru a merge vorba.
A doua zi, după serviciu, ne-am dat întâlnire.A venit... Împreună am păşit într-un restaurant din New York pentru a lua prânzul, era o oportunitate pentru amândoi de a ne cunoaşte mai bine.Zilele s-au scurs alături de ea, zilnic am vizitat împreună, diferite locuri care atrag turişti, mi-a fost precum un ghid turistic, ea ştia cel mai bine locurile. Împreună am vizitat: Parcul Central din Manhattan care are o lungime de patru kilometri, apoi a urmat Muzeul de Artă Modernă din New York, Grand Central Terminal - impresionanta gară din inima Manhattanului, impresionantul pod Brooklyn, celebrul bulevard 5th Avenue, catedrala Sf. Patrick iar la final ne-am petrecut o zi pe insula Ellis, cu ocazia asta m-am plimbat şi cu feribotul.

Zilele au fost minunate, cele trei luni s-au scurs atât de rapid de parcă ar fi fost trei zile. Am plecat de-acolo cu mai multă experienţă în domeniul muncii pe care îl practic, cu satisfacţia că am vizitat cele mai impresionante locuri de-acolo dar şi cu satisfacţia ca nu mă întorc singur în ţară, ci impreună cu ea. Am implicat-o în continuare în vacanţa organizată de mine pe meleaguri româneşti. Dacă ea mi-a arătat o bucăţică din America, acum este rândul meu să-i arăt o bucăţică din România.

Tu cum ţi-ai petrecut vacanţa în S.U.A.? Doreşti să revii pe continentul american?

Articol scris pentru competiţia SuperBlog 2013.


Share:

Petreceri pentru copii de la Infinity Events





Priveam in jur cu atata uimire, totul era desprins din poveste. Zane, super-eroi, clovni, personaje din desene animate, toti roiau in jurul meu. Erau atat de frumosi...
Incercau sa ma faca fericit cu buna lor dispozitie. La prima vedere, o adoram pe zana cea buna care m-a tinut in brate si cu care am facut fotografii. Eram in centrul atentiei, toata lumea era acolo pentru mine. Ma simteam un V.I.P. inca de la inceputuri, asta e... grea viata de bebelus.
Un magician i-a incantat pe oameni cu trucurile lor, dar si pe mine m-au lasat suprins fiindca credeam ca le tot scoate de pe undeva acele lucruri, tot am incercat sa vad, dar incercarea mea a esuat. Eram prea atras de ei, de animatorii care-si dedicau timpul pentru mine.
Am niste parinti minunati. Ma bucur ca mi-au adus la acest eveniment special ursitoare botez de la infinityevents, fiindca ele sunt cele care imi vor darui noroc si fericire in viata. Eram in centrul lor iar ele se roteau in jurul meu cu o bagheta fermecata in mana pe care din cand in cand o indrepta spre mine si imi urau numai de bine. De-as putea retrai aceste momente de mai multe ori...

Mama imi citea povesti seara, inainte de culcare si eram prins acolo, in lumea povestilor cu zane, spiridusi, ingerasi s.a.m.d., nu stiam ca ei existau si in realitate. Voi trai o buna vreme cu ei si alaturi de ei iar acest lucru ma bucura, fiindca ei sunt personajele care-mi redau copilaria si care ma fac sa ganguresc la fiecare moment de amuzament creat de ei.
La un moment dat, in toiul petrecerii, se afiseaza si zana cea rea care incerca sa le incurce pe zanele cele bune. Ea a fost suparata pe surorile ei ca nu au luat-o si pe ea cu ele la aceasta petrecere. Intr-un final, am reusit sa o imbunam pe zana cea rea si daca si-a cerut scuze si a promis ca nu va mai fi rea, am lasat-o sa stea si sa se distrez alaturi de noi. Cu cat mai multe zane frumoase cu atat mai bine...
Baloanele zburau prin alte, la fel si anumite chestii sclipitoare la care nu stiu cum sa le spun. Inca sunt prea mic sa le stiu pe toate. Toata lumea insa, aveau ceva cu baloanele, toti le loveau si le faceau sa zboare prin aer. Pe timpul petrecerii s-au mai spart cateva, ori pentru faptul ca au fost intepate, ori prea umflate, ori a calcat careva din greseala pe cate unul. Toate acele pocnituri m-au speriat putin, dar zanele intotdeauna mi-au distras atentia de la acele sunete si mi-au zambit cu fetele lor frumoase, de papusi.
Ce viata am inceput sa duc si eu. Doresc fiecarui bebelus sa treaca prin aceste momente minunate prin care trec si eu, sa se bucure si el alaturi de zane si sa se distreze alaturi de magicieni si clovni. Mare petrecere dragilor, mare petrecere...

Fii copil toata viata si vei avea de castigat.
Share: