Era tare inestetic şi a ieşit la un moment nu tocmai oportun fiindcă aveam o întâlnire foarte importantă în decursul acelei după-amiezi. Încercam să-l acopar de zor cu părul dar nu aveam părul destul de mare încât să-l acopăr cu un breton, o şapcă mă ajută dar eu nu port săpci. Fond de ten? Nu, nu vreau.
Am plecat la drum aşa cum eram. Arătam precum un unicorn, lipsea să scot din partea dorsală un curcubeu şi atâta tot.
Nu am mai avut coşuri, dar cred că perioada adolescenţei era de vină. Întâlnirea cu prima iubită, primul coş, bun început. Sunt sarcastic...
Am ajuns în locaţia stabilită cu 20 de minute mai devreme. Era onorabil să ajung primul şi să o aştept. După 10 minute şi-a făcut apariţia. M-a sărutat, apoi ne-am aşezat la masă.
- Te iubesc!
- Iubitule, ai un coş pe frunte.
- Ştiu, şi el te iubeşte.
- Nu fi scârbos, yach.
Ei na, nu ştiam că-i este silă de un coş. E ceva natural, dar totuşi, nu eram un coşar în toată regula sau...dacă ăsta era începutul? Dacă urmează ca tenul meu să fie invadat de coşuri? Nu se putea aşa ceva.
- Trebuie să faci ceva cu coşul acela.
- Să îl storc?
- Nu fi scârbos din nou. Am ceva ce te-ar putea ajuta.
- Ce?
- Hai până la mine?
- Vorbeşti serios? Ştiam că părinţii tăi nu ştiu de mine, dar nu cred ca ăsta este momentul oportun de-ai cunoaşte.
- Şi? Nu te mănâncă nimeni. Altfel ce vrei să faci?
- ...
- Nu-mi răspunde. Hai!
Am plecat, dar pe drum am făcut câteva opriri să cumpăr ceva pentru părinţii ei. Nu mă puteam duce cu mâna goală, chiar dacă ea refuza să fac asta. Nu era momentul oportun, dar na... niciodată nu este momentul potrivit.
Am intrat pe uşă. S-a auzit doar glasul mamei ei, semn că tatăl ei nu era acasă. Ce uşurare, ce e greu a trecut. Râdeam în adâncul meu de propriile afirmaţii umoristice pe care mi le făceam în gând. I-am oferit micul cadou mamei ei şi buchetul cu flori, apoi m-am prezentat. S-a uitat ciudat la mine şi apoi mi-a spus:
- Ce ai pe frunte?
Ohhh my God. Nu şi ea
-...mmm... un coş.
- Coş? E dictamai buba
- Eeeee... coş.
- Izabellaaa?!?, a strigat ea după fiica ei care era în cameră şi căuta ceva pentru mine şi problema mea. Vino aici...
Ştiam că ceva nu e în regulă pentru faptul că mama ei m-a ţinut în picioare la intrare. Cine dorea un băiat cu "bube" pe faţă. Serios?
Izabella a venit, m-a sărutat şi a intrat în bucătărie. Am apucat să aud o frază de genul: "Măi Izabella, băiatu' are probleme acneice, tu vrei să săruţi aşa ceva?". M-am simţit cumva jignit şi foarte stânjenit de situaţie. Eram privit altfel doar pentru această problemă. Se spune că prima impresie contează, impresia construită a fost una degradabilă, chiar dacă eu nu o vedeam ca fiind aşa penibilă. I-a dat o replică de genul: "Are doar un coş, nu o crescătorie". Apoi a ieşit din bucătărie, puţin indispusă, cu ceva în mână, m-a luat de mână şi am ieşit. Nu a spus decât: "N-o băga în seamă. Ea mereu vede defectul, imperfectul la o persoană, nici eu nu sunt destul de bună pentru ea şi sunt fiică-sa".- Nu e problemă, am spus din politeţe. Ce ai acolo?
- Un baton corector purificator pentru acnee din gama Gerovital Plant Stop Acnee. Te va ajuta...
M-a ajutat să aplic pe coşul problemă şi apoi mi-a întins batonul corector să-l iau definitiv. Îl folosea şi ea înainte şi după folosire, nu s-a mai confruntat cu problema coşurilor.
Am plecat sărutând-o cu pasiune şi am ajuns acasă. Mi-am făcut un ceai şi apoi m-am pus la somn. Dimineaţa, când am intrat în baie, am avut cea mai mare surpriză: coşul dispăruse în proporţie de 90%, eram foarte entuziasmat. După ce mi-am curăţat tenul, am aplicat din nou pe coşul problemă din batonul acela corector şi am sunat-o pe iubita mea, mulţumindu-i şi povestindu-i de efectul miraculos al acestuia.
M-am îmbrăcat şi am ieşit din bloc. La ieşire, mă întâlnesc cu un bun prieten:
- Salut bro'. Hey, unde-ţi-e coşul ăla? Ce-ai făcut cu el? Era un coş cu Farmec.
- ...
Articol scris pentru SuperBlog 2013
0 ♥♥♥ care bat:
Trimiteți un comentariu
Lasa-mi parerea ta folosind un limbaj adecvat!
Fara insulte!
Fara injurii!