Scufiţa Roşie (parodie)

     Cu toţii o ştim pe Scufiţa Roşie, o fată gingaşă, cu bujori în obrăjori şi povestea ei mirobolantă în care ea şi bunicuţa ei sunt mâncate de lupul cel viclean.
Acum vă întreb pe voi: Cum ar fi decurs povestea dacă toate acestea se-ntâmplau în zilele noastre? Hai să vedem...

     Într-o zi, mama scufiţei îi spune acesteia:
- Ia coşuletul ăsta, vezi că acolo ai câteva fripturi şi o sticlă de ţuică şi du-le bunicii tale că e tare bolnavă şi mi-a dat mesaj pe facebook că nu mai are licoare să se pună pe picioare. Ai grijă să nu te abaţi de la drum, iar de-o faci, să nu uiti să-ţi activezi GPS-ul pe smartphone. Când ajungi acasă la ea, să nu uiţi să dai "Check in" să ştiu că ai ajuns cu bine.
- Aşa am să fac, a spus Scufiţa şi apoi a plecat la drum.

     Bunica locuia în pădure, într-o casă frumoasă, vopsita verde la culoare cu lavabilă şi cu termopane care sclipesc în bătaia soarelui. Cum de-a intrat Scufiţa în pădure, a şi rămas fără semnal...
După câteva minute de mers, se-ntâlneşte cu lupul cel viclean care stătea tolănit la umbra unui copac şi se juca Candy Crush.
- Bună scufiţo, spuse el. Unde ai plecat până-n ziua?
- La bunica. E tare bolnăvioară şi-i duc ceva licoare a vieţii, să se pună pe picioare.
- Vin?,întrebă lupul.
- Aaaa, nu. Nişte ţuică, că-i face bine la tensiune.
- Dar bunica ta unde stă?
- Drept în faţă până la luminiş şi apoi se face o mică potecuţă la dreapta. Îţi spuneam mai clar cât e până acolo dacă aveam semnal la telefon.
- Oooo, scufiţo. Nu e musai să-mi spui. Lasă-mă să merg cu tine, să nu cumva să păţeşti ceva pe drum.
Fata şi-a dat acordul şi împreună au pornit la drum. După câteva minute de mers, timp în care lupului îi ploua în gură, acesta îi spune Scufiţei:
- Ooo, uite Scufiţo ce flori frumoase. Nu le faci o fotografie?
- Mulţumesc, lupule. Nici nu le observasem. Imediat le fac o poză şi când ies din pădure le dau Share.
- Auzi scufiţ-o? Nu crezi că e cumva prea multă ţuică în sticla aceea pentru bunica ta? Prea mult strică, iar tu eşti şi-aşa nevoită să cari o greutate aşa de mare până acolo. Hai să ne pripenim la umbra acestui pom şi să bem puţină ţuică, câte-o gură fiecare.
     Nu i-a fost prea greu lupului să o convingă pe fata cea naivă care nu ştia ce lighioană rea e lupul să-i fie parteneră de cană. Nu a fost greu până ce-au simţit gustul băuturii au pus-o de-o băută aşezaţi pe covorul de frunze din pădure. Lupul a îndemnat-o pe scufiţă să bea mai mult, el rămânând ceva mai treaz decât ea. A adormit, iar lupul a privit-o cum a pus geană pe geană şi apoi a plecat la drum.
Porneşte lupul la drum spre casa bunicii şi ajuns acolo, bate la uşă:
- Cine e?, a întrebat bunica.
- Sunt eu, Scufiţa Roşie. Ţi-am adus un pachet.
- Apasă pe clanţă şi intră, draga mea. Sunt bolnavă şi nu mă pot ridica din pat.
Intră lupul înăuntru, s-a repezit la bunica şi a mâncat-o.
După ceva timp, foarte ameţită de cap, soseşte şi scufiţa la casa bunicii şi de-ndată ce intră pe uşă observă ceva ciudat la bunica.
- Bunico, de ce ai ochii aşa mari?
- Să pot citi textele pe font mic.
- Dar de ce ai urechile aşa mari?
- Să mi se-aşeze căştile Dr.Dre mai bine.
- Dar de ce ai mâinile aşa mari?
- Să pot folosi tastatura qwerty de la telefon mai bine.
- Dar de ce ai gura aşa de mare?
- Să te pot mânca mai bine.
Şi hap. Lupul a măncat-o pe Scufiţa Roşie.
      După câteva minute, acesta se pune la somn. Avea burta plină, abia dacă mai putea să mai scoată un sunet pe gură. Trece vânătorul prin apropierea casei şi aude un sforăit îngrozitor. Acesta se apropie de geam şi îl vede pe lup înăuntru. Deschide uşa şi îl vede pe lup cu burta pân' la gură. Scoate telefonul cu sistem de operare Android din buzunar, porneşte aplicaţia XScanner şi scanează burta lupului. Vede înăuntru două corpuri şi-şi spune-n gând: "E bunica şi Scufiţa, trebuie să fac ceva".
Scoate cuţitul, începe să-l cresteze pe burtă pe lup şi de-odata iese la lumina Scufiţa şi apoi bunica acesteia. Împreună decid să umple burta lupului cu pietre, pentru ca atunci când se trezeşte, să aibă o surpriză.
Îl scot pe lup afară şi încep să-i umple burta cu pietre şi apoi vânătorul se pune şi-i coase burta la loc.
Lupul se trezeşte cu o sete nebună şi primul lucru pe care-l vede în faţa ochilor este râul, unde abia se târeşte şi începe să bea apă, multă apă...
     Înauntru în casă, vânătorul, bunica şi Scufiţa privesc la lupul chinuit şi se-amuza de acesta.
- E totul bine când se termină cu bine, spuse vânătorul. N-am uitat nimic, nu?
- Bagamiaş. Mi-am uitat smartphone-ul în burta lupului.

Probă sponsorizată de Reeija.ro

Articol scris pentru competitia SuperBlog 2013.