Inca de mici suntem invatati de parinti si in mediul scolar (la gradinita), sa coloram, sa descoperim culorile si sa le invatam. Ele fac parte zilnic din viata noastra. Oriunde privim, in jurul nostru, sunt culori iar daca privim la propria noastra viata, constatam ca si ea este o culoare sau o multitudine de culori.
Daca atunci cand suntem tristi este gri, atunci cand suferim este neagra, atunci cand suntem fericiti este o multitudine de culori, trebuie sa devenim artisti si sa facem din propria viata o opera de arta.
Oamenii din jurul nostru trebuie sa-i privim ca pe o multitudine de vopsele in paleta noastra pe care o tinem strans cu mana stanga, iar panza reprezinta viata. Noi selectam culorile, noi le combinam, intr-un final sa avem un portret frumos al vietii noastre.
Mama imi spunea, de fiecare data, sa fiu atent la creionul cu care colorez. Il credeam un creion obisnuit, ca orice altul, dar intr-un final, mi-a explicat cateva lucruri: Desi creionul sufera, uneori e nevoie de o ascutitoare pentru a-l face mai capabil, exact cum suntem si noi oamenii; uneori e necesar sa trecem prin suferinte pentru a ne intari caracterul si a dobandi putere.
Nu conteaza cat de bine arata creionul nostru colorat si din ce material este facut ci mina interioara face ca acea culoare sa se distribuie uniform intr-un mod placut, iar asta ne invata ca niciodata nu conteaza aspectul fizic, ci cum ne dezvoltam in interior.
Daca parintii tai nu ti-au explicat toate aceste lucruri, ma bucur ca ti le pot destainui si sa intelegem cu totii importanta omeniei dincolo de statut, bani si posibilitati. Este o lectie pe care o putem invata oricand, necontand varsta.
Poate e momentul sa ne alegem cu atentie acele creioane colorate cu care ne decidem sa ne coloram viata.
0 ♥♥♥ care bat:
Trimiteți un comentariu
Lasa-mi parerea ta folosind un limbaj adecvat!
Fara insulte!
Fara injurii!