Lipsa afectiunii din perioada copilariei si consecintele sale

Lipsa afectiunii din perioada copilariei si consecintele sale

 

Efectele unei copilarii in lipsa afectiunii parintilor sau a familiei se resimt inevitabil mai tarziu, cand se atinge varsta maturitatii. Potrivit psihologilor, atunci cand parintii nu sunt langa copii, acestia din urma se vor confrunta cu tot felul de probleme ulterior.

Consecintele se pot manifesta in diverse feluri, in functie de fiecare in parte. Unii devin retrasi, antisociali, altii dezvolta comportamente extravagante. Cei care au dus lipsa de afectiuni, dar si de bunuri materiale, vor dezvolta aceasta obsesie de a aduna cat mai multe.

Despre afectiune stim ca reprezinta un element esential in viata fiecaruia dintre noi, cea care dicteaza echilibrul, stabilitatea sociala. Cand ai parte de afectiune, reusesti sa traiesti intr-o realitate independenta, autonoma, autentica. Cand parintii neglijeaza aceasta parte importanta a cresterii – afectiunea - sunt favorizate dezechilibre psihice, chiar daca prea putini sunt cei care accepta asta.

Confirmarea nu ar fi un lucru rau, din contra poate fi punctul de plecare spre a depasi astfel de probleme. Un psiholog bun in Bucuresti poate fi un ajutor indispensabil in acest context. Specialistul cunoaste tehnicile si strategiile care ar avea efect in diverse circumstante, in functie de situatia cu care se confrunta fiecare.

Consecintele unei copilarii fara afectiune, la maturitate

Disfunctiile se resimt in viata de zi cu zi, asta pentru ca fiecare se naste cu aceasta nevoie, de a primi afectiune. Dependenta de aceasta nu trece fara a avea consecinte cand lipseste. O vorba buna care ar fi putut fi spusa, o atentie oferita, o apreciere, o imbratisare data, toate acestea par nesemnificative, dar totusi realitatea dovedeste contrariul.

Un copil care plange si nu primeste atentie deloc din partea parintilor este copilul care are un echilibru interior perturbat. Astfel de atitudini din partea adultilor ii impiedica pe copii sa dezvolte atasament fata de ei, totodata si dezvoltarea realizandu-se intr-un ritm incetinit.

Poate fi favorizat si atasamentul dezorganizat, ezitant, cel anxios. Totul tine de afectivitatea pe care fiecare a primit-o in perioada copilariei.

A da si a primi - asta inseamna afectivitatea in linii mari. Exista si categoria celor care invata in copilarie sa dea, problema fiind insa ca nu stiu cum sa primeasca. Sunt si cei care se asteapta mereu ca orice cer sa fie refuzat, acumuland astfel resentimente, frustari. Este o parte importanta in acest proces afectiv cel de a invata sa ceri si sa primesti.

Spre exemplu, cei care nu reusesc sa invete sa primeasca sunt cei care ajung de cele mai multe ori la izolare emotionala, chiar la depresie. Cand orice vine din partea celor din jur este respins, inevitabil la maturitate apare retragerea, anturaje dificile, distantarea de familie sau de apropiati, respectiv singuratatea.

Nu sunt insa situatii fara scapare, fara o portita spre a iesi la liman. Orice stare poate fi confruntata printr-o gandire adecvata si ajutor din partea unui expert, cunoscator al psihologiei umane. Un reper pentru tine poate fi danielivan.ro, specialist in domeniu, cu disponibilitate a serviciilor si online, daca nu esti din Bucuresti sau daca timpul nu iti permite sa te deplasezi la cabinetul lui. Afla mai multe despre afectiune, respectiv lipsa acesteia si consecinte direct de la specialisti.