Singuratatea traita in cuplu este una dintre cele mai dificile stari pe care cineva o poate simti.
Desi o relatie de iubire presupune intelegere, sentimente de dragoste
impartasite, pana la urma o viata impartita la doi, cu bune si rele,
singuratatea iti poate provoca o durere atat de mare, incat de cele mai
multe ori, simti ca nu o mai poti indura, oricat ai iubi femeia sau
barbatul de langa tine.
In majoritatea cuplurilor lipsa comunicarii este un prim inceput ce
trebuie tratat cu atentie. Privitul la televizor in mod extrem si
adancirea in treburile casnice a femeii sunt exemple des intalnite
astazi. Interesul diminuat pentru partenerul de cuplu, "scufundarea" in
propriile probleme, indiferenta in impartasirea opiniilor, a
sentimentelor de dragoste si a schimburilor de idei, lipsa dialogului, configureaza adesea orizontul singuratatii in doi.
O relatie de dragoste fara comunicare, este destinata esecului.
Atunci cand incepi o relatie ai tendinta de a trece cu vederea micile
aspecte care te deranjeaza, faptul ca poate el/ea te-a ignorat in prezenta
prietenilor sau faptul ca nu ti-a raspuns la telefon timp de doua zile.
De asemenea ai tendinta de a evita sa pornesti o discutie in
contradictoriu pentru ca esti la inceputul unei noi relatii, abia
incepeti sa va cunoasteti si ti-e teama de ce ar putea crede el/ea despre
tine...
Problema e urmatoarea: cu cat eviti mai mult sa pornesti
aceste discutii (normale de altfel intr-un cuplu), cu atat mai mult ii
vei da lui/ei impresia ca nu ai de fapt nici o problema cu ceea ce face (nu
te-a sunat 2 zile si nu ai spus nimic? Inseamna ca nu te deranjeaza asa
tare si ca o poate face din nou). De aceea cea mai buna solutie e sa ii
spui ce te deranjeaza atunci cand te deranjeaza, pentru a nu te apuca
sa "dezgropi morti" dupa luni de zile si sa-l/o determini sa exclame
"Doamne ce nebun/nebuna am pe cap!"
Articolul de maine se va numi: Ce inseamna fericirea pentru oameni?
