Povestea din aceasta seara este una reala si tin sa v-o povestesc, cu o mana pe o cana fierbinte de ceai si cu o mana tastand usor povestea unei relatii cu peripetii.
Ioana era o fata simpla, modesta, pentru care singurul lucru ce conta pe acest Pamant pentru ea, era iubirea. Tocmai acest sentiment a purtat-o atata timp si l-a cunoscut pe Marius, un tanar frumos, inalt, brunet si cu ochii verzi.
Cei doi s-au cunoscut in tihna batailor de vant si sub covorul ceresc plin cu stele.
Fata locuia la tara, impreuna cu parintii ei, iar baiatul locuia la oras si venea in vizita la bunicii lui in acel sat. Destinul, iubirea si norocul i-a facut pe cei doi sa se intalneasca in fata unei fantani, pe o poiana plina de verdeata si pe-alocuri cate o floare iesita din pamant, care palea in fata privirilor celor doi, pentru ca atunci cand se priveau in ochi, nici-o vietuitoare nu putea privi la iubirea intensa exprimata de chipurile celor doi, fiindca straluceau mai presus ca soarele.
Asta i-a unit pe cei doi si au dezvoltat o iubire minunata, dar intr-o zi, baiatul a deschis discutia despre cunoasterea parintilor, fapt care a intristat-o putin pe fata fiindca ea stia cat de exigent si materialist este tatal ei si era sigura ca nu-l va accepta pe Marius.
Aceasta i-a spus despre tatal ei, iar Marius a luat-o de mana, a privit-o in ochi si i-a spus: "Nu exista exigenta care sa-mi doboare pasiunea pentru tine si nu exista valoare materiala in fata iubirii mele".
Asa ca, in acel moment, s-au ridicat amandoi si au plecat spre casa fetei. Chiar daca nu erau perfect pregatiti si poate momentul trebuia ales altul, cei doi si-au spus ca iubirea nu tine cont de moment si au spus ca este necesar ca parintii ei sa-i cunoasca iubitul.
Cei doi au ajuns la casa fetei in doar cateva minute, iar usa le-a fost deschisa de un om de statura medie, cu rosu in obrajori dar incruntarea se ascundea sub mustata stufoasa aflata sub nasul pe care-l purta pe sus.
Tatal fetei a intrebat imediat: "Cine este baiatul?" iar fata cu zambetul pe buze i-a explicat ca este iubitul ei, cat tine la el, ce fel de om e si ca isi doreste foarte mult sa ramana impreuna.
Tatal, putin ingandurat datorita faptului ca era un mare materialist si l-a vazut pe viitorul ginere foarte bine imbracat si pus la punct, a tras-o de mana pe fata si a spus: "Fiica mea trebuie castigata! Daca vrei sa o ai, dovedeste-ti devotamentul si iubirea".
In acel moment, baiatul baga mana in buzunarul de la sacou si scoate un inel, se pune in genunchi in fata ei si-i spune: "Vrei sa fii sotia mea?"
Fata, plina de lacrimi de fericire, a sarit in bratele baiatului si cu voce tare a spus: "Da", raspunsul sunand ca un ecou in intregul peisaj.
Tatal fetei o trage pe fata langa el si spune:"Fata de ea ai dovedit, dar fata de mine nu! Sa vedem ce pregatiri de nunta esti in stare sa faci..." si inchide usa in fata baiatului.
Acesta pleaca si se indreapta spre casa. Pe intregile meleaguri satesti rasuna doar un singur nume de fotograf profesionist: Joita Lucian, singurul om ce poate capta fericirea in aparatul de fotografiat.
Fiindca dorea ca nunta sa se desfasoare in mediul urban, acesta a apelat imediat la serviciile foto video nunta Bucuresti oferite de Lucian. Ajuns acasa, cauta numarul acestuia de telefon pe internet, il tasteaza si suna.
Lucian: Alo! Buna ziua...
Marius: Buna ziua! Am nevoie de serviciile tale pentru nunta pe care o voi face
Si asta a fost inceputul unei lungi discutii, care s-a finalizat cu stabilirea unui loc de intalnire pentru a putea discuta mai pe larg.
A doua zi, Marius se intalneste cu Lucian la o cafenea. Din prima vedere, Lucian parea un fotograf cu stil, unul profesionist care stie sa satisfaca si cel mai pretentios client in materie de fotografii, impreuna cu echipa sa.
 |
| Sursa fotografie: facebook |
Lucian scoate un album foto si arata cateva din capodoperele sale. Marius a ramas complet uimit ca poate exista arta in materie de fotografii. Acesta nu a mai stat pe ganduri si a batut palma cu Lucian.
Marius stia ce este cel mai important la un astfel de eveniment. Lumea pune baza pe alimente si bauturi care sunt consumabile si local, atat; dar el stie ca momentele frumoase din viata trebuie retraite in amintiri, iar fotograful are misiunea de a imortaliza nu doar momentul pe o fotografie, ci de a trasmite emotie prin fiecare culoare si focalizare pe care o face.
Lucian a observat ca Marius este in stadiul de inceput cu pregatirile asa ca i-a recomandat un loc de unde viitoarea lui sotie isi poate achizitiona o rochie de mireasa, recomandare de care Marius a tinut cont fiindca a acordat si a primit incredere de la omul care urma sa-i fie martor, fotograf dar si prieten la un moment foarte important din viata lui.
Imediat dupa asta, Marius s-a dus imediat la casa fetei, i-a spus tatalui ei despre pregatiri, despre alegerea fotografului de nunta, despre rochia de mireasa si fara sa apuci sa zici "hop" a luat-o pe fata cu el si i-a spus tatalui: "Aveti incredere in mine".
O duce pe fata acasa la el, le-o prezinta parintilor si acestia raman perfect incantati si fericiti la vazul chipului luminos al fetei si a frumusetii de care da dovada. Erau fericiti ca fiul lor si-a gasit persoana iubita si doresc sa-si uneasca destinele intr-un timp cat mai scurt.
Asa ca nici dupa o luna de zile, cei doi au avut nunta. La nunta s-au prezentat famiile celor doi, rude, prieteni si cunostinte. Atmosfera era incarcata de iubire, iar unora le plangeau ochii de fericire la vazul iubirii dintre cei doi.Lucian a fost acolo, imi este martor la cele spuse iar el, desi a muncit in seara nuntii lor, s-a bucurat enorm de momentele frumoase ale celor doi.
Uneori sunt gelos pe Lucian fiindca el are o misiune asa placuta, vede numai oameni fericiti si este inconjurat mereu de iubire.
Nunta a fost una frumoasa ca-n povesti, o nunta despre care se povesteste si astazi pe meleagurile satesti, iar Lucian ramane cel mai profesionist fotograf, singurul care reuseste sa multumeasca si cel mai pretentios om cand vine vorba despre calitatea fotografiilor.
Eu am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa...
"Fotografiile pastreaza amintirile calde" (Dragomir Mihai-Viorel)
imi place tare mult citatul din final :D
RăspundețiȘtergere"Nu exista exigenta care sa-mi doboare pasiunea pentru tine si nu exista valoare materiala in fata iubirii mele".
RăspundețiȘtergere-- Vreau si eu !!!