Relatia parinte-copil

Iata ca timpul m-a ,,presat" foarte mult in ultima saptamana si nu am mai avut timp absolut deloc sa mai scriu pe blog .
Pe tot parcursul saptamanii am primit 27 de mail-uri pe aceasta tema ; rapsunsul dat : NU AM TIMP !


Acum sa incep sa spun cateva lucruri despre tema pe care am ales-o : RELATIA PARINTE-COPIL !


Aceasta relatie se bazeaza pe incredere si sprijin reciproc . Atunci cand un copil intreaba un parinte ceva , acesta trebuie sa-i raspunda sincer si in propozitii cat mai scurte pentru a se face inteles . Daca evitati raspunsul ...NU IL MINTITI ! spuneti-i ca ii dati raspunsul dupa ce mananca sau ii spuneti ca nu sunteti capabil sa ii raspundeti si sa intrebe pe celalalt parinte.
Faza de adolescenta , eu am mai numit-o si ,,faza de formare" , este acea perioada a vietii in care copilul incepe sa realizeze greutatile vietii si sa i se formeze caracterul .
Copilul trebuie sa isi aleaga singur viitorul ; sa faca ceea ce ii place . Doar ca aici , la noi , intervine o problema .In foarte multe cazuri (conform unor sondaje , procentele sunt foarte mari) , parintii influenteaza sau chiar impun ,,drumul" copiilor sai si le ,,ordona" domeniul pe care sa il faca mai departe . Aici este cea mai mare greseala , deoarece daca copilului ii va displace acest lucru , aceasta decizie , chiar daca in prezent este amabil si nu poate spune ,,nu,, in fata parintilor , dupa ce va creste , se va reprofila singur pe alt domeniu .
Deci concluzia ? : se rapeste ,,puterea" copilului de a decide singur pe motivul clasic ca este ,,prea mic,, la acea varsta pentru a se hotarI singur si il impiedicam sa faca ceea ce-i place .
La acest articol ma rezum doar la atat , nu pot intra in mai multe detalii deoarece nu sunt calificat in domeniul psihologiei si nu imi pot permite sa abordez aceasta tema in detaliu .