Nica, cel curajos

Copii, hai la schiat
Ca iarna nu s-a terminat,
Hai, cu mic cu mare
Ca astazi e sarbatoare.

Printre valurile de nea
Si asternutul alb, de catifea,
Se aud sunete zglobii
Zeci de glasuri de copii.

Au venit micii cu micii
Cu parintii si bunicii,
Schiuri multe, pe partie,
Se instaleaza o veselie.

Unul cade, altul se ridica,
Nimeni nu stie de frica,
Ca sunt jos sau in picioare
Toti sunt care pe care.

Cu schiuri de copii in picioare
Alunecand la vale...
Chiuituri si strigaturi
Toate vestind un an mai bun.

Altul mai timid se uita
Partia o stie de frica,
Curaj nu mai are s-o faca
Dar mintea il indeamna:
..."E ultima data!".

Strangand din dinti cu putere
Ii da inimii ce-i cere,
Baga schiurile-n picioare
Si rapid fuge la vale.

Printre sute de priviri
Printre sute de uimiri,
Reuseste ca sa treaca
De obstacole oleaca.

Asta-i Nica, curajos,
De fel nu e fricos,
Toata lumea il cunoaste
E pe partie zi si noapte.

Daca si tu il cunosti pe Nica,
Alatura-te lui fara frica,
Baga schiurile-n picioare
Si fugi cat mai rapid la vale.


        Nu am mai scris poezii de peste doi ani si, rasfoind prin arhiva mea personala, mi-am dat seama ca nu am poezii scrise cu tematica: iarna. Este anotimpul cel mai frumos din an in care ne putem bucura de sporturile iernii. Sa ne ducem copii la sanius,  sa se dea cu schiurile, sa-i punem sa faca oameni de zapada, sa-i punem sa faca ingerasi in zapada, pentru a cunoaste copilaria.
        Eu asa am crescut, stiind sa ma bucur la maxim de copilaria pe care am avut-o.
Am fost un copil care s-a indragostit de schiuri de la prima vedere si am schiat timp de 7 ani, de la varsta de 5 ani pana la varsta de 12 ani, dupa aceea, m-am reorientat spre baschet, care fac si in prezent, dar schiatul a ramas o pasiune si in prezent si, in fiecare vacanta de iarna, merg la munte si schiez pe partie. Este o senzatie placuta si de neimaginat, ca si cum ti-ai reintalni prima dragoste.