Stateam linistit in banca. Imi storceam creierul pe o ecuatie cu doua necunoscute. (Mi-a venit in cap culmea matematicii: Sa te culci cu doua necunoscute si sa nu rezolvi nimic). Sa trecem peste glume.
Era liniste in jur. Proful batea cu indicatorul in tabla scolara, proaspat cumparata de pe www.tablescolare.com la exercitiul la care nimeni nu indraznea sa ridice mana. Un profesor exigent care dorea perfectiune la orele lui. De parca el preda perfect...
Locul acela din fata tablei era ingrozitor. Era ca o pedeapsa daca erai scos la tabla si nu stiai fiindca urma o nota de 3 imediat la catalog. Trebuia sa nominalizeze pe cineva... Ura sa faca el exercitiul si sa ne explice a doua oara cum trebuie facut. De parca toti ne-am nascut genii in matematica. Am urat intotdeauna matematica, cea mai tampita materie din seria de tampenii. La ce naiba imi trebuie ecuatii, inecuatii, matrici in viata de zi cu zi? Consider ca trebuia sa invat decat esentialul, sa fac acolo niste calcule care-mi folosesc si atat. Daca doream matematica, ma duceam pe profil de mate...in fine.
Pe cine sa aleaga? pe cine sa aleaga?
Profu: "Unde se deschide catalogul, acela trece la tabla".
Degetele incrutisate, privirea in jos in caiet si ma faceam sa scriu. Pune degetul intre foi si deschide "Biblia"...
Profu: Dragomir Mihai-Viorel ...la tabla.
Eu: Shit! Pe bune? Karma nu tine cu mine astazi (mi-am spus in gand).
Pasesc timid in fata clasei, in fata mea era o tabla plina cu o multime de cifre, litere,fractii si diferite operatii. Ce dracu' sunt astea? O_o Ce naiba sa fac? Privesc in clasa, poate mi se sopteste ceva. Nimic! Buuun. Stiau toti din banca matematica cat stiam eu la tabla.
Profu' astepta, era cu spatele la mine si batea ritmic din degetul aratator pe catedra, asteptand sa rezolv ecuatia. Nu aveam prea mult timp la dispozitie, mai ales ca sunetul cretei nu se auzea atingand tabla. M-am apucat si i-am scris formula de aplicare, macar pe aceea o stiam. Stiam ca nu ma va salva prea mult, dar decat deloc, mai bine asa. S-a intors pentru o secunda timp in care eu scriam formula, dupa care s-a intors cu fata la clasa, crezand ca eu scriu rezolvarea subiectului. Am mai castigat putin timp... Dupa ce am scris formula, am inlocuit si am lasat asa, mai departe nu mai stiam. Acum cand urma sa se intoarca si vedea ca nu am facut, urma nota 3. Ma rugam sa treaca timpul mai repede si parca am fost ascultat. Fix cand sa se intoarca proful, s-a sunat de iesire, s-a uitat peste ce am facut si spune: "Luati acest exercitiu pentru acasa, impreuna cu exercitiile 5 si 6 de la pagina 90. Dragomir, tu faci data viitoare exercitiul asta la tabla fiindca nu l-ai finalizat azi."
Eu: "Bine, domn' profesor!".
In gandul meu: "Cine crezi ca-ti mai vine data viitoare?" :))
Uite ca viata face si surprize placute. Karma s-a intors iar cum spune o buna prietena "Salvat de clopotel".
-Pamflet
Ah, ... şi cu matematica asta:)) Multă bătaie de cap mai este.
RăspundețiȘtergereDeşi nu îmi place, eu cred că sunt materii mai grea ca ea. ;))