Vine...vine...noul an!

Mai sunt 15 zile din acest an... Sa ma bucur? Poate da...poate nu!
Ma intristez cand aflu ca a mai trecut un an din viata mea dar ma bucur ca am trecut prin acest an sanatos si fericit.
Eu la fiecare sfarsit de an imi fac o analiza a mea in anul respectiv.
In cate momente am fost trist? In cate momente am fost fericit?Cat bine am facut? Cat rau am facut?
Nu este o lauda dar sunt o persoana care incearca si reuseste, in proportie de 80%, sa detina controlul emotiilor,sentimentelor, gandirii si tot ce tine de interior. Nu am lasat nimic si pe nimeni din jur sa-mi strice starea de spirit deci pot spune ca am avut putine momente triste. Anul a decurs normal, fara prea mult evenimente, bune sau rele...; a fost putin incarcata vara acestui an deoarece am sustinut examenul de bacalaureat pe care l-am promovat apoi a urmat o perioada de relaxare si confort.

Tot in acest an am reusit sa ma angajez, am 1 luna si 3 saptamani de cand muncesc dar in acest an a lipsit ceva: concursurile de poezii! Mda... Am terminat liceul deci nu mai pot participa la ele deoarece nu mai sunt elev. 90% din concursuri sunt destinate elevilor :(
Rau intentionat nu cred ca am facut absolut nimanui fiindca eu nu doresc raul nimanui.Daca am facut cuiva rau din greseala/fara intentie si fara sa-mi fi dat seama...scuzici mici :D
BINE: Toate persoanele care au apelat si am crezut ca merita ajutorul meu, i-am ajutat! Desigur, au fost si persoane care in trecut dupa ce i-am ajutat, au uitat si cum ma cheama si acum la nevoie veneau la mine, asa ca aceste persoane s-au ales cu un refuz.
Daca tot suntem la capitolul ,,bine" vreau sa va povestesc ceva. NU MA LAUD! Este o intamplare din viata mea si o povestesc pentru a invata ceva din asta! (mesaj pentru cei ce nu inteleg, ca de obicei, de ce scriu astfel de lucruri):
Acum 2 saptamani eram in statia de autobuz.Asteptam microbuzul pentru a ma duce la munca(eu fac naveta). Era ora 17:00 seara si ploua... in aceeasi statie vad o fetita cu un ghiozdanel in spate,cred ca era maxim in clasa a 4-a...tremura de frig si cu o lanterna in mana care abia mai lumina si isi stergea lacrimile.
M-am gandit ca poate a cazut pentru ca plange sau ca s-a intamplat ceva la scoala...cine stie!
Am ales sa astept o reactie dar intarzia sa apara...cand...mi-a venit un gand in minte. Cei de la clasele 1-4 invatau dimineata de la 08:00 la 12:30 sau 13:00...cam asa...si o vedeam pe fetita dimineata ca venea la scoala cu microbuzul cu care veneam si eu acasa. Deci scoala se terminase la ora 13 si trecuse de ora 17:00 si ea era inca in statie. Dar...microbuze sunt din 30 in 30 de minute!!!
Era intuneric aproape definitiv si fetita a inceput sa planga...cand vroiam sa o intreb de ce plange...apare x (un profesor din scoala) si trece pe langa ea si o intreaba ce are. Atunci am aflat... Fetita isi pierduse banii de drum si fiind din alta parte nu avea unde sa se imprumute fiindca nu o cunostea nimeni si nici ea nu cunostea pe nimeni si s-a suit la fiecare microbuz in parte si s-a rugat de fiecare sofer in parte sa o duca pana acasa incercand sa le explice ce s-a intamplat si promitandu-le ca le da banii a doua zi(fata facea zilnic naveta cu microbuzul deoarece venea la scoala). Reactia soferilor m-a impresionat cand fata a spus ca au dat-o afara din microbuz si nu au vrut sa o ia...mai ales ca fata mergea la urmatoarea statie (peste 5 km) si biletul costa doar 2 lei! Deci dragi soferi de microbuz, voi nu ajutati o fata de 9-10 ani ramasa noaptea pe drumuri pentru ca nu are sa va dea 2 lei pentru un bilet pe care nu il taiati si ii bagati in buzunar? Sa va fie rusine...

Dar si reactia profesorului m-a socat.O intreaba pe fetita: ,,Pai...si ce sa-ti fac?" In gandul meu: ,,Ia 2 lei din buzunar si "dai" ca fata ti-i da a doua zi ca doar ii esti profesor...te intalnesti cu ea la scoala.Dar nuuuu... profesorul tinde sa plece.
Aflandu-i povestea i-am dat 2 lei pentru a putea pleca spre casa si ne-am urcat in acelasi microbuz si la prima statie ea a coborat multumindu-mi pentru ajutor.
Eu ma bucur ca am putut ajuta pe cineva care avea nevoie iar cuvintele de ,,multumesc" au fost un dar!

Voi va faceti o analiza a anului care a trecut?

*Va invit sa cititi ultima poezie compusa de mine: O lectie de viata... ! <===MERITA CITITA!