Intotdeauna am fost intr-o lupta continua cu timpul. Constientizez ca pierd considerabil in fata lui dar asta nu ma face sa nu merg mai departe. Poate candva ii va fi mila si se va oferi sa ma ajute in aceasta problema a timpului. Si daca ma intreb ,,pentru ce?" , aflu ca raspunsul nu il detin in totalitate. Oare aceasta sa fie o lectie pe care eu inca nu am invatat-o? Nici asta nu stiu...
N-am numarat serile in care ii multumeam lui Dumnezeu pentru tot ce aveam fara sa-i cer nimic, dar am numarat anii care au trecut pe langa mine. Poate e prea devreme sa vorbesc despre timp datorita varstei pe care o am dar prin acest articol nu vreau sa subliniez acest lucru, vreau sa scot in evidenta faptul ca in viata trebuie sa ne facem timp sa ne bucuram de micile placeri ale vietii. In goana noastra dupa orice, nu acordam atentie notiunii de timp si ne trezim peste zeci de zile sau zeci de saptamani ca acea perioada a trecut pe langa noi, fara sa fim decat niste simple personaje, pentru ca rolul principal ni l-am pierdut in momentele de neatentie si observam cu stupoare ca nu am constientizat acest lucru.
Fiecare moment din viata noastra trebuie pretuit! Timpul este doar o masura inventata de om si doar atat trebuie sa ramana.
am mai zis:) timpul e ceva ce nu exista:-?
RăspundețiȘtergere