Multi dintre noi ne ducem la biserica si ii cerem diferite lucruri lui Dumnezeu , dar voi v-ati pus o intrebare : ,,Dar eu ce ofer?" .
Majoritatea nu si-au pus aceasta intrebare , toti ne ducem sa-i cerem lui Dumnezeu cate ceva prin ruga . Biserica nu este loc de cersit prin ruga , este locul unde credinciosii vin , se roaga si isi intaresc credinta in Dumnezeu.
Am vazut si auzit o data , cand cineva a venit si ii cerea lui Dumnezeu o casa .
Cum poate veni cineva sa ceara o casa Domnului ? Iata ca vin, si nu ezita sa o faca.
Dar de ce nu ne gandim putin , tu de ce nu esti in stare sa faci o casa? Dumnezeu ne-a dat viata , dar viata o modelam dupa cum traim. Fiecare este stapan pe drumul,gandul si ratiunea lui , fiecare are dreptul sa-si aleaga drumul in viata . Sau poate suntem prea egoisti cu noi?
Eu in acest articol vorbesc despre credinta, care in ziua de astazi incepe sa paleasca, pentru ca aceasta credinta este data la o parte de unele persoane pentru tot felul de secte si oameni care se cred zei.
Si in ultima parte a articolului ,vreau sa mai vorbesc despre unele persoane care in loc sa vina la biserica sa se roage , sa se linisteasca sufleteste si sa asculte slujba , vine si peste 30 min incepe sa numere secundele zincand : ,,Dar nu se mai termina odata slujba ?"
R: Pai atunci de ce ai mai venit la biserica? Din punctul meu de vedere ai venit degeaba la biserica.
Dar multi sunt cei ce se bat cu pumnul in piept si sunt numiti "credinciosi".
Sa nu uitam urmatorul lucru: Adevarata credinta se afla in suflet! Depinde de fiecare cat de pur vrem sa o pastram.
Si rog pe cei care au cont de facebook sa dea un like la aceasta pagina: The World
E foarte adevărat ce spui. Îi cerem lui Dumnezeu, iar El trebuie să se execute. Cum ar veni, El ne slujeşte pe noi, nu invers.
RăspundețiȘtergereAm o singură obiecţie: lungimea slujbelor. Sunt sigur că dacă slujbele ar fi mai scurte cu 50%, ar asista mult mai mulţi enoriaşi. Un om în vârstă nu rezistă multă vreme în picioare.
Asta-i valabil mai ales pentru ortodocşi, fiindcă în biserică sunt puţine scaune. Pentru catolici e ceva mai simplu, întrucît sunt multe locuri în bănci.
In privinta locurilor, totul depinde de la biserica la biserica.
ȘtergereNu m-am mai dus la biserica de vreo doi ani. Totusi, unde-i dumnezeu in momentele in care chiar avem nevoie de el? Daca unchiul meu a murit de cancer, se numeste eroare medicala, nu 'voia lui dumnezeu'; daca supravietuia, 'iti multumim doamne!'. Cum pisici sa mai stai sa te rogi la o bucata pictata de lemn? :|
RăspundețiȘtergereCriss
Tu crezi ca boala ne-o da Dumnezeu? Cancerul este o boala autodistructiva si cred cu tarie ca aceasta boala are o cauza care se reflecta in interiorul nostru.Cuvantul "daca"este doar o constanta posibila si nu cred ca isi are rostul in ecuatia unei boli.Daca traia sau nu... Anual mor mii de oameni din cauza cancerului si nu il invinuiesc pe Dumnezeu pentru asta. Tu crezi ca Dumnezeu tine binele cu forta la El? Nu! Poate suna prea crud ceea ce spun, dar toti ne meritam soarta. Toata "matricea" negativa pe care o purtam si o acumulam in noi pe parcursul vietii se transforma intr-o boala. (proprie teorie). Iar ca alt argument, am citit intr-o revista de spiritualitate si mister despre matricea stramosilor nostrii: noi platim ceeau ce au facut ei. Metoda "platii" nu o cunoaste nimeni dar putem banuii la ce se rezuma, cum altii vor plati pentru actiunile noastre. Unora nu le pare corect, dar mie mi se pare cat de corect ca toate faptele sa fie platite mai devreme sau mai tarziu. Nu am voie sa postez fragmente din revista fara acordul scris al autorului fiindca incalc drepturile de autor, poate iti era mai usor sa intelegi decat explicatiile mele, pentru ca eu nu explic chiar ca la carte :(
ȘtergereAtunci cand ne imbolnavim de ceva, trupul ne da un "semnal de alarma", el fiind ultima reduta. Mai intai ni se imbolnaveste sufletul si apoi trupul.
Iti recomand cu caldura revista "Normal despre Paranormal". O revista pe care o citesc cu drag, o ador si in care am gasit raspunsul la toate intrebarile pe care mi le-am pus.
ȘtergereNu se imbolnaveste niciun suflet. Daca te nasti cu gena canceroasa, sunt sanse ca, ulterior, aceasta sa se activeze, chiar daca se afla in stare recesiva. Ea totusi se afla acolo, in organism, in sange, in ADN, in tot, si daca mai este influientata si de alti factori externi si interni, se activeaza. Logic, nu?
ȘtergereDe ce sa ne rugam la al de sus sa-i dea zilei persoanei in cauza, cand e clar ca numai medicamentele il tin in viata? E imposibil sa cumperi rugaciuni de 2 mg si sa i le adminstrezi prin perfuzii. E imposibil!
De ce sa platim noi pentru ceea ce-au facut stramosii nostri? Daca stra-stra-stra bunicul din partea stra-stra-stra-stra bunicului a fost un betiv afemeiat inseamna ca eu tre' sa platesc pentru asta? Fiecare pentru el, dragul meu! Ah. E adevarat ca mostenim anumite carcatere si de la mosi stramosi, nu numai de la genitori, dar sansele sunt foarte mici. In fond, totul e pe baza de probabilitate, nu? Totul e probabil.
Acum, 31 ianuarie, ma culc. Probabil am sa ma trezesc dimineata si o sa fie 1 februarie. Repet: probabil.
Criss.
Probabil.
Tihihii. :)
Te-ai contrazis singura, draga Criss. Chiar tu ai spus ca boala este influentata de factori externi si interni. Factorii interni care sunt? Raspuns: gandirea negativa si presiunea morbida pusa pe boala.
ȘtergereAu fost cazuri (nenumarate) care diferiti oameni au fost diagnosticati cu cancer si le-au mai fost dat 1 an de viata (asa au zis doctorii) dar ei, si-au otravit sufletul si capul cu gandiri negative si au facut presiune negativa asupra bolii si au decedat in 2 saptamani. Ei, si-au urgentat decesul deoarece au gandit negativ asupra bolii.
Si la fel...au fost oameni (au fost si pe PROTV dati, intr-un material video) care au fost bolnavi de cancer si medicii au declarat ca tratamentele nu au nici-un efect si s-au rugat timp de 2 luni si au fost la biserica si s-au vindecat miraculos de cancer. Cum poate da cancerul inapoi? Este imposibil! Teoria a fost "sparta" de ceea ce inseamna credinta,iubire si acceptare. Multi spun: "Ma lupt cu boala!". Dar de ce ne luptam? Intr-o lupta cu boala, intotdeauna boala castiga. De ce nu ne acceptam boala, sa nu ne plangem amarul si sa incercam vindecarea ei prin acceptare? Poate suna anost, dar in acelasi timp, suna plauzibil.
Astazi sunt cuprins de tristete.De ce sa "lupt" cu ea incercand sa ma amagesc cu muzica sau cu o cafea amara cand o pot accepta "in vizita", o servesc cu ceva 5 minute si ii spun sa plece ca am treaba si gata. METAFORIC VORBIND.
Primul pas in vindecarea unei boli este acceptarea sa. Nu pot sa zic ca din ceea ce spun eu, poate unchiul tau se facea bine. Anual mor destui oameni din cauza cancerului. Dar am venit cu cateva argumente la ce ai spus tu.
Si,de ce sa nu platim? Suntem egoisti spunand ca nu vrem sa platim pentru stramosul x, pentru ca altii o sa plateasca pentru faptele noastre. Eu nu dorim sa platim , dar altii o sa o faca... nu suna a egoism? Suntem legati cu o matrice de stramosii nostrii, fie ca vrem sau nu. Iar in lumea asta tot ce se "consuma" are si o "factura" la care contribuim si platim cu totii. Faptele neplatite de noi in aceasta viata o sa le plateasca viitorii nostrii semeni cum noi platim unele fapte facute de stramosii nostrii.
Continuare...
ȘtergereDar fiecare e liber sa decida in ce sa creada sau nu.Eu asta aleg sa cred fiindca intotdeauna am avut de invatat din credinta si mereu l-am avut alaturi pe EL.
Sa nu uit ca si mie mi-a murit tatal cand aveam 5 ani.Cauza: Accident vascular! Trebuia sa-L judec pe D-zeu? Trebuia sa incetez sa mai cred in EL? NUUU... Moartea este ceva natural.Daca un om moare, inseamna ca si-a incheiat misiunea pe Pamant fiindca cu totii cand venim pe Pamant, avem o misiune pe care numai Domnul o stie.
Asta e diferenta dintre noi doi: tu semeni cu un adept Opus Dei, in timp ce eu sunt o pacatoasa cu gura mare. :)
ȘtergereNu este asa. Fiecare alegem sa credem sau nu in El. Fiecare are propriile teorii si concepte dupa care se ghideaza in viata. Eu ti-am prezentat doar teoriile mele vis-a-vis de subiectul cu boala.
ȘtergereNu cred că mai e un secret faptul că sunt agnostic. Nu Îl neg, dar nici nu Îl cunosc încă pe Dumnezeu. Am avut multe tentative de a ajunge la El, dar am eșuat. Dacă El chiar există, clar este forța supremă, perfecțiunea. Așadar, decât să mă tot păcălesc singur că sunt dispus să fiu nu știu cum și să fiu împins de o stare de frică sau de superstiție către credință, prefer să aștept momentul când chiar o să simt iubirea divină. Până nu voi fi pregătit 100% pentru primirea Cuvântului, prefer să nu fiu religios, pentru că aș fi fals. Momentan nu pot spune că există, pentru că nu l-am văzut. Dar tocmai pentru că nu l-am văzut nu pot spune nici că nu există.
RăspundețiȘtergereFiecare e liber sa decida daca crede sau nu in El.
Ștergere