Pornirea unui scriitor

Din primul moment cand am ales titlul am spus: "Nu ma consider un scriitor" si asa si este, doar ca alt titlu nu am gasit.
Doar reprezint umbra unui scriitor, care va ramane doar umbra, fiindca, indiferent de cat de sus urc, raman pe loc sau scad, niciodata nu ma voi considera scriitor.
Au fost intrebat de multe ori: "Cum ai inceput sa scrii?" asa ca m-am decis sa fac un articol pe aceasta tema.
Nu m-am apucat de-odata, ca sa pot spune ca m-am apucat de scris de la varsta de x ani.
De cand am invatat alfabetul scriu, si de-atunci am inceput sa fac compuneri, si asta am facut toti anii.
Din pacate, lucrarile mele nu au fost privite cu ochi buni de oamenii din jur, excluzand familia, nestiind din ce motive, poate din invidie.
Operele mele,poate nu respecta toate regulile, dar sunt creatiile mele, deci doresc macar un minim de respect pentru ele, chiar daca nu-ti plac. Intre a nu place si a incepe sa arunci cu noroi in ceea ce fac este o diferenta.
Asa, ani la rand, creatiile mele si-au gasit locul doar intr-o biblioteca, deasupra unor carti ale unor mari scriitori.

Cu timpul am evoluat si inca sunt in proces de evolutie si dorinta de a afirmare a crescut. A sosit momentul cand doream sa particip la concursuri de literatura, doar ca nu dorea nimeni sa-mi fie coordonator pentru a putea participa, fiindca nu puteai participa de unul singur.
O singura persoana s-a oferit, si asta din respect pentru ceea ce fac, nu neaparat ca imi citea tot ce scriu si ii multumesc si astazi pentru acel gest.
Am ratat, ani la rand, diverse concursuri fiindca ceea ce faceam era catalogat ca fiind "porcarii" si nu uit momentul cand am dorit sa particip la un concurs, am dus creatiile mele celui care trebuia sa-mi fie coordonator, le-a rupt in zeci de bucati in fata mea si mi-a spus sa las rahaturile la o parte si sa continui sa invat carte, nu sa creez fiindca nu o sa devin nimic in viata.
Intr-un final, mi-am incercat norocul la un concurs de Creatie Literara, fara mari sperante de izbanda, dar am fost total surprins sa vad ca am trecut de etapa judeteana si am ajuns pe cea nationala.
Eram mandru de rezultatul meu si fericit pana la Dumnezeu, fara sa ma intereseze daca celor din jur le pasa sau nu de reusita mea. A fost un succes personal, fara sa ma expun cuiva.
Am fost anuntat de locul in care se va tine concursursul, apoi mi-am zis: "De ce ma duc? Doar nu pot avea speranta ca eu sa devin castigatorul concursului" dar mi-am zis: "sa-mi incerc norocul".
Mi-am incercat norocul si am pierdut...Nu am fost dezamagit fiindca nu aveam sperante.
A fost prima experienta si primul contact cu publicul si mi-am zis: "Trebuie sa continui" si asta am facut.
Un an ma despartea de urmatorul concurs... In acel an nu am facut altceva decat sa scriu, sa scriu, sa scriu si sa continui sa-mi asez pe foaie fiecare gand, idee si sentiment ce ma cuprindea in acele zile.
Anul a trecut, din nou, m-am inscris, de data aceasta cu alte creatii care speram sa ajunga macar unde au ajuns cele precedente. Asa a fost, am trecut de faza judeteana ajungand la cea nationala iar acolo, aveam exact aceleasi sperante ca in anul precedent.
Mare mi-a fost surprinderea cand am fost anuntat in marea finala, eu si inca doua persoane.Trebuia sa pregatim ceva rapid care sa surprinda si asta am facut. Iar surprinderea mea s-a terminat in momentul cand am fost desemnat castigator.
Eram cel mai fericit.Daca as putea sa ridic fericirea la puterea un milion, as putea descrie acel moment frumos din viata mea. Pana in prezent a fost punctul meu de glorie. Am crezut ca visul meu tocmai a inceput...
Dupa castigarea concursului eram increzator in ceea ce fac si parca totul se conturase pentru mine. Ceilalti, desi nu ma citeau, macar au aratat un minim de respect fata de ceea ce fac, chiar daca "felicitarile" au lipsit.
Nu inteleg niciodata ce a fost la ei asta? Invidie? Pentru ce? Niciodata nu m-am considerat scriitor, doar scriam din pasiune si atat.
Nu s-a schimbat cu nimic viata mea, doar o diploma pe perete si o aparitie intr-o revista...atat. In rest, am continuat sa fac ceea ce-mi place.
Dupa inca nu an, am participat din nou la concurs si am castigat din nou, la nivel national, acelasi concurs. 2 ani consecutiv, concurs de Creatie Literara la nivel national. Era wow pentru mine...
La fel, inca o diploma pe perete si am continuat sa fac ce stiu: scriam!
Al 3-lea an am participat din nou, doar ca nu am trecut nici de faza judeteana, poate operele mele nu au mai fost pe masura asteptarilor celor din juriu, nu stiu. Poate, poeziile mele despre natura nu au mai intrat in sufletele oamenilor cum au fost cele despre viata, iubire, credinta etc.

De atunci, pana in prezent, doar scriu si atat! Poate soarta imi va zambi intr-o zi si o sa ajung sa-mi scot un volum de poezii, sau poate nu. Indiferent de ce decide soarta, eu voi fi mereu aici, si o sa scriu din pasiune asa cum am scris ani si ani la rand.

Stiu ca din cauza acestor oameni care au aruncat cu noroi, a fost o perioada de 1 an si jumatate, cu aproximatie, in care m-am lasat de scris si parca simteam ca nu mai traiesc. Este adevarat ca in acea perioada nu m-am simtit bine nici cu sanatatea, poate are vreo legatura cu scrisul, dar si faptul ca am simtit ca nu mai traiesc. In acea perioada, chiar scazusem foarte mult si la invatatura si faceam eforturi mari sa invat si parca totul era in zadar.
Practic, pe urma am realizat ca eu ma alimentam scriind, dand viata unor cuvinte si va spun cu mana pe inima, chiar daca unii ma vor crede sau nu, din momentul in care am inceput sa rescriu poezii, m-am simtit mult mai bine, parca toate zilele erau senine, si mi-am revenit la invatatura.
A fost o greseala ca m-am lasat de scris in acea perioada, regret fiindca am facut asta dar stiu ca nu o sa o mai fac niciodata.

Asta este povestea mea si a creatiilor mele...