Lectia timpului prin ochii unui ceas

Eram la liceu... Urma acea ora plictisitoare in care cu totii urma sa invatam ceva dar nu intelegeam nimic. Exact: Matematica.
Imi scot, parca cu greutate, cartea de matematica si caietul pe banca si ma uit la ceas si vad ca mai sunt decat doua minute din pauza meritata, dupa o lunga teza la limba si literatura romana.
Acele doua minute, pretioase pentru noi ca elevi, s-au scurs inepuizabil, iar ora ce venea, se anunta o ora luuuunnnngaaaaaa de parca limbile ceasului bateau de doua ori in acelasi minut.

Se deschide usa, iar in locul profesoarei noastre de matematica, o noua profesoara intra, pentru prima data, in clasa noastra. Stateam cu totii si aveam ochii atintiti asupra ei si ne intrebam:"Este o noua profesoara de matematica in liceu?" Dar nelamuririle noastre si-au gasit raspunsul cand profesoara a inceput sa vorbeasca.

Profa: Buna ziua, copii! Ma numesc Popescu Izabella si sunt noua profesoara de psihologie din liceu. Astazi, doamna profesoara de matematica nu a putut veni din cauza unor probleme si m-a rugat pe mine sa-i tin locul, dar astazi nu vom face matematica, si facem ceva mai special.

Noi eram entuziasmati ca nu mai facem ora de matematica si ne bucuram exact ca niste copii de gradinita.
Dupa ce, noua profesoara, a facut prezenta, scoate din buzunarul drept un ceas de mana , care urma sa detina un rol foarte important in procesul nostru de invatare.

Imediat dupa ce am vazut ceasul scos din buzunarul profesoarei mi-am amintit ca am vazut acel model de ceas pe internet, este vorba despre un ceas Paul Picot Technograph Wild White Black Diamonds.
Imi placea la nebunie acel ceas din momentul cand l-am vazut pe internet, dar nu speram ca o sa-l vad "in viu", cum se spune.
Deja entuziasmul meu crescuse si eram tare curios de ce va urma.

Profa: Priviti! Ce observati?
Un copil ridica mana si spune: "Un ceas..."
Profa: Bun. Siiii, altceva?
Un alt copil:"afiseaza data..."
Profa: Foarte bine. Altceva?
Un alt copil: "are mai multe cadrane"
Profa: Foarte buna observatia. Acum o sa-i dau unuia dintre voi acest ceas si vreau sa-mi spune-ti din ce este facut...
Elevul caruia i-a fost dat ceasul: Otel inoxidabil si are curea din piele.
Profa: Bine. Altceva, ce mai puteti spune despre acest ceas?
In clasa era o liniste totala, copii facand deja intreaga analiza a ceasului.
Profa: O sa va spun eu. Nu trebuie sa ne limitam la analiza exterioara a acestui ceas si vreau sa vedem perspectiva din spatele lui, ce a stat la creearea acestui ceas si care sunt cu adevarat semnificatiile timpului, prezente pe afisajul acestuia.
Oamenii care au fabricat aceste ceasuri au creat adevarate opere de arta mecanice. Ceasurile fabricate de ei
erau caracterizate prin precizie, calitate deosebita si eleganta, dobandindu-si renumele printre oamenii de astazi.
Mesterii ceasornicari lucreaza
cu daruire, precizie si dragoste fata de ceasuri, imbinand traditia cu
cele mai avansate tehnici de productie ale ceasurilor, realizand astfel ceasuri unice pentru ca noi, sa ne putem bucura de ele.
Omul a creat timpul pentru a putea masura momentele din viata unui om, iar aparatul care se ocupa de masurarea acestuia este ceasul. Timpul defapt nu exista, el fiind nelimitat, dar in dimensiunea noastra, omul a reusit sa hasureze aceasta teorie stiintifica si sa reuseasca sa captureze timpul in unitati de masura.
Noi ce simtim cand privim acest ceas?
In clasa era o liniste incat piuiau urechile...
Profa raspunde la propria intrebare cu un citat, urmat de o explicatie: "Cea mai mare iluzie a omului este ca timpul trece. Timpul este tarmul - noi trecem, si el pare ca merge. (Antoine de Rivarol)
Si cum vom ajunge noi sa fim capabili sa pretuim ceasul pe care il avem la mana? Atunci cand vom fi capabili sa intelegem eternitatea si adevarata valoare a timpului, ce ne este fixat pe mana pentru a putea privi, cum, secunda cu secunda, ne este scursa viata, chiar la incheietura mainii.

"Pretuieste cu adevarat timpul, fiindca este singura unealta pe care Dumnezeu ti-a lasat-o spre modelare!" (Vioreld)