Demisia oficiala

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona
oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.

Dupa o
analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau
atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle
pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare
usurinta.


Vreau sa desenez cu creta
colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si
importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu
minutele si traficul care ii asteapta.

Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea albastra, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.

Vreau
sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si
cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire
de ce adultii nu fac la fel.

Vreau sa ma intorc in trecut, la
vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la
cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema
la masa cand nu imi era foame.

Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.

Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.

Am
ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari
etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in
licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de
homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.

Am aflat
despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand
copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un
televizor de ocazie.

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii
citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea
era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta
implicita la fiecare zece secunde.

Vreau desene animate cu Donald
Duck, peripetii echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus"
si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.

Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Imi iau
angajamentul ca nu o sa imi pese de facturile de
telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate,
credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si multe altele...

Va asigur ca nu o sa fiu pus in
incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa
cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu
plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa visez palate, regine, printi si printese, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de
avioane.

Gata, stop, cedez!
Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea
zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a
dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a
ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!